[Conferiță A.T.O.R. Iași – invitat Pr. Diac. Sorin Mihalache]
Când ultimile încercări ale iernii de a-și face simțită prezența, printr-o ploaie rece și un vânt aspru, echipa tinerilor atoreni au organizat o conferiță pentru încălzirea sufletului, marți, 12 aprilie 2o11 în Sala Mihail Ursache.
Pr. Sorin Mihalache a știut cum să strecoare în sufletele tinerilor participanți fiori ai emoțiiei și-ai bucuriei, dar mai ales lumină în pașii parcurși într-o adevărată prietenie.
Discursul părintelui a fost structurat așa fel încât în prima parte s-a discutat despre o prietenie frumoasă între tineri și nu numai, iar apoi s-a accentuat frumusețea prieteniei privită ca un cuplu dar nelipsită de existența lui Hristos în relația dintre un băiat și o fată.
Voi încerca în rândurile următoare să redau din învățăturile deprinse prin participarea la conferință, după a mea putință și voi lăsa libere comentariile voastre pentru completarea informațiilor ce poate mie mi-au scăpat.
Partea I
Comunicarea online vs prietenia privită în chipul celuilalt
Una din armele care stau împotriva prieteniei frumoase și rodnice astăzi este comunicarea superficială.
Nu doar că avem o comunicare superficială cu cel de lângă noi, ci chiar trăim într-o indiferență în comunicarea cu noi înșine, cu sinele, cu a noastră conștiință – cu Dumnezeul din noi.
Omul este făcut pentru a fi prieten și a oferi prietenie: „Voi sunteti prietenii Mei” spune Mântuitorul (Ioan, 15, 14). De când ne naștem puri și inocenți, suntem într-o continua dezvoltare și creștere. Un copil mic caută. Curiozitatea lui îl face ca tot ce e nou să fie gustat la propriu. Un copil care crește „mănâncă lumea”.
Dar de ce devenim din ce în ce mai plictisiți și limitați în dorința cunoașterii? Atât de orbi încât nu ne mai place să vedem lumea?
Mijloacele moderne de comunicare oferite de tehnologia informației care azi devine tot mai dezvoltată, ne aduc falsa idee de libertate. Tinerii de azi sunt plini de dispozitive electronice.
Căutăm fericirea în plăceri de moment, în prietenii de grup care totuși nu oferă siguranță deplină, încredere totală că oricând îmi pot sprijini capul pe umărul celui de la colț de bloc... cu jeans rupți și cu diverse modele și eventual un piercing „drăguț” în sprânceană... „o fi el oare cel mai cool... și sunt eu cu adevărat împlinit avându-l ca prieten?”.
De cele mai multe ori din astfel de grupuri ieșim răvășiți sentimental... ori fiindcă am sperat în prietenia celui care... a ales în final pe tipul care... ori e mai cool, ori pentru că are mai multe cifre în contul de la BRD (sau oricare altul).
După gustul dez-amăgirii tindem spre retragere și ne închidem în noi. Căutăm din nou bucurie în plăcere și desigur... este foarte ușor să-ți găsești „fericire” în singurătate... prin muzică, filme, chat etc... Dar cum este un tânăr în fața unui calculator? Cum evoluează el în fața universului informațional? Cum comunică acesta online... și cum (dacă o mai face) comunică live?
Discuțiile pe chat aduc implicare emoțională? Este oare aceasta o comunicare superficială... despre care vorbeam la început? Există prietenie online? Cât de departe poate duce aceasta? Iată câteva întrebări pe care Părintele Sorin Mihalache ne-a îndemnat să ni le ridicăm.
Într-o comunicare la distanță o persoană este mai puțin interesată și dispusă să se implice ca într-o adevărată prietenie. Și continuând astfel, ne va fi tot mai greu să vorbim despre sufletele noastre. Înțelepții vor să se descopere pe ei și chiar cu părțile lor negative, însă prin chat noi ne ascundem, și de cele mai multe ori pretindem a fi ceva ce nu suntem defapt.
Care este diferența comunicării face-to-face... așa avem șansa de a-l studia pe celălalt. Corpul face parte din maniera noastră de a comunica. Limbajul corpului aduce un înțeles aparte într-o discuție; privirea, tonalitatea vocii, gesturi, suspinuri, zâmbete, etc. aduc un ingredient în plus și important în comunicare, în sprijinul celuilalt fiindu-ne mai ușor să-l înțelege și putem alege mai ușor în ce fel să-i oferim un răspuns.
Oamenii azi au tendința să se depărteze unul de celălalt. Să fugă de prietenie. Iată, pe vremuri dansurile erau doar în horă, mai apoi au început a fi în perechi de câte doi. Azi, cluburile sunt pline de tineri pe care... îi vedem dansând singuri, în lumea lor, în fericirea lor.
Lăsând de o parte imaginea cenușie a unei false prietenii voi încerca în cele ce urmează să ilustrez adevărata prietenie... acea prietenie oferită ca model chiar de Hristos în relația cu Ucenicii Săi și cu fiecare om ce L-a întâmpinat.
Nu de puține ori a repetat Părintele Sorin cum că : „fără viață spirituală totul devine tentant”. Fără Hristos, Prietenul nostru, lucrurile ies din echilibrul rațional și emoțional. Uităm să discernem între comfort și adevărata fericire. În învățătura Pr. Dumitru Stăniloe este surprinsă prietenia, chip al dragostei curate, ca o mângăiere, ca odihnă. În prietenul meu văd ce el este și ceea ce iubesc eu; el vede în mine mai mult decât am eu defapt, de aceea mă străduiesc să fiu așa cum celălalt vede în mine. Iar eu, la rândul meu, îl văd pe celălalt mai bun decât mine, mai atent, mai sensibil, și atunci mă străduiesc să schimb la mine și să fiu așa cum prietenul meu crede că sunt. Eu te iubesc cu tot ce am dar nu sunt vrednic de tine... eu simt că tu ești un dar pentru că mă potrivesc cu tine, mă completez cu tine.
Iată cum orice adevărată prietenie ne forțează să fim mai buni. Omul care este rău nu rezistă... ori pleacă, ori se schimbă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu