Studenția este perioada când adevărata iubire își caută culcușul în inimile noastre... acea iubire care „toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă....” și „nu cade niciodată”, după cum Sf Apostol Pavel ne învață în Epsitola 1, Corinteni (cap 13).
Iubirea aduce bucurie, împlinire și mângâiere! Ești fericit cu cel ce îl iubești chiar și când te supără… mama își iubește în continuare pruncul chiar dacă acesta îi greșește… nu? Toate sunt taine și tainele sunt de la Dumnezeu!
Dureros este faptul că unii tineri rămân răvășiți sentimental, sau mai grav… chiar și trupește după iubiri… ce și-au făcut simțită frumoasa prezență…însă, greșit înțeleasă poate lăsa urmă adâncă pe chipurile ce cândva radiau de bucurie….Acea iubire care „nu cade niciodată”, este doborâtă prin păcatul desfrânării, dar mai grav este când din prea multă „libertate” se recurge și la avort! Unde-ți este suflete iubirea? Unde ți-ai umbrit bucuria?
Lucrez cu tinerii… prin activitățile ce am avut ocazia să le desfășor prin Proiectul „Dreptul la viață”, am avut prilejul de a fi în bucuria celuilalt, dar totodată de a lăcrima în plănsul celuilalt…
Cel mai dificil este atunci când lupti pentru viața unui prunc din pântece, ce strigă la viață…și când te vezi cât ești de neputincios în fața libertății (greșit înțeleasă) care te domină când uiți să fii cu Dumnezeu!
[articol publicat in revista „Bucuria” - A.S.C.O.R. Iași (2o1o-2o11) ]
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.