Ședință 26 noiembrie 2o1o - Pomenirea Sfântului Cuvios Stelian
Patima desfranarii - o pervertire a unui instinct
Cuprins:- Metode de lupta pentru prevenirea desfranarii
- Ce sa facem concret cand vine imaginatia pacatoasa si infierbantarea trupeasca?
- Exista desfranare si in cadrul familiei?
Am constatat ca incepand de la o lipsa grava a comunicarii cu parintii care-i poarta pe tineri in anturaje "stralucitoare", lipsa unei educatii sanatoase crestine si comunicarea prin rugaciune cu Dumnezeu si lipsa spovedaniei, ne duc cu durere catre patimi greu de stapanit si vindecat.
Lupta pentru vindecare este evidenta cotrara cauzelor... Iar clar ca pentru a ne infrana atunci cand imaginatia pacatoasa si infierbantarea trupeasca isi fac simtita prezenta osteneala e cea mai mare...
Discutiile s-au axat mai mult pe lucrul cu gandul: atunci cand gandul pacatos apare sa fie imediat inlocuit cu rugaciunea inimii, iar in situatiile extreme sa se renunte odata cu primul regret, cu prima mustrare a constiintei.
Privindu-l pe cel de langa tine, admirandu-i frumusetea ca dar al lui Dumnezeu si adusa Slava pentru toate, ne poate veni in ajutor. Nu privind la frumusete straina cu pofta, ci cu dragoste curata si multumire lui Dumnezeu.
Astfel, cele 5 simturi ce ne pornesc spre desfranre sau slava desarta, le vom folosi in a aduce Slava si multumire lui Dumnezeu:
"Nu permite simturilor sa mearga unde voiesc ele, nici nu le lasa sa unelteasca numai pentru dobandirea dulcetilor sensibile, ori pentru vreun alt sfarsit bun ori nevoie.
Si daca pana acum, fara sa-ti dai seama, aceste simturi au fost date poftelor trupesti, de acum inainte sileste-te in toate puterile a le trage inapoi si a le carmui atat de bine, incat de unde mai inainte erau robite dulcetilor desarte si pierzatoare de suflet, acum sa castige de la orice creatura si obiect sensibil, intelegeri ajutatoare de suflet si sa le aduca in suflet. Prin aceasta sufletul se poate aduna intr-insul si, cu aripile nevazutelor lui puteri, se poate ridica la contemplarea si preamarirea lui Dumnezeu
[..]
Bucura-te ca EL, cu plinatate le cuprinde pe toate intr-Insul; aceste savarsiri ale tuturor zidirilor sensibile nu sunt altceva decat o prea mica treapta ori umbra a dumnezeestilor Lui nemarginite covarsiri si infaptuiri.
De aceea cand te vei obisnui a vedea creaturile vazute si nu vei ramane numai la partea dianfara, ci vei patrunde cu mintea la cea ascunsa, dinauntru, la toata podoaba lor (fiindca cele simtite sunt chipurile celor gandite) atunci frumusetea dinafara, materiala nu va mai avea mare importanta pentru tine, o vei defaima si nu o vei mai lua in seama, ci iti vei fixa mintea la puterea si activitatea Sf. Duh, marind pe Domnul.
[...]
Cand mananci sau bei, gandeste ca Dumnezeu da gustul tuturor bucatelor. Numai intra-Insul sa te indulcesti si sa zici: "Bucura-te suflete al meu, ca dupa cum fara Dumnezeul tau nu gasesti odihna, tot astfel fara El nu-i nici o dulceata ori gust".
[...]
Iar cand vei pune mana a face ceva socoteste ca prima cauza a acelui lucru este Dumnezeu si ca tu nu esti altceva decat un viu insturment al Lui. Inalta-ti gandul la El si zi: "Cat de mare bucurie simt, Preainalte Dumnezeule al tuturor! Fiindca fara Tine nu pot face nici un lucru, ci Tu esti primul si principalul autor al oricarui lucru".
Iar cand vezi la altii bunatate, intelepciune, dreptate si alte virtuti, desparte mintea ta intre ele si zi Dumnezeul tau: "[...] Iti multumesc Dumnezeule pentru aceasta si pentru orice bine facut aproapelui meu. Adu-ti aminte Doamne de saracia mea si de marea trebuinta ce am pentru fapta buna.
[...]
Iubite, daca vei face astfel poti dobandi pe Dumnezeu prin cele cinci simturi ale tale si totdeauna poti sui de la creatura la Creator, incat tot ce-i creat devine pentru tine o Teologie."
"Razboiul nevazut" - Nicodim Aghioritul