La romani, avortul e mai mult decat un drept castigat, e mai mult decat o
practica larg raspandita, e de-a dreptul o traditie, pe care, o data
impamantenita, n-au nestirbit-o nici vremile, nici vremurile.
ISTORIC: 1958-1966: la vremuri noi, naravuri noi
Victoria bolsevismului in Rusia
a adus, pentru prima data in lume, ca masura concreta de emancipare a
femeii, legalizarea avortului la cerere (1920). Treaba a mers unsa vreme
de
16 ani, cand Stalin, contrar principiilor la care aderase cu trei
decenii in urma, interzice avorturile, din ratiuni supreme de stat
(sovietele erau pe spor natural negativ). Cum la vremea aceea pe Stalin
nu prea puteai sa-l contrezi fara sa-ti pierzi (in cel mai fericit caz)
libertatea (era anul de inceput al Marii Epurari), legea a ramas in
vigoare pana dupa moartea sa.
Evident ca
nici Romania noii oranduiri nu putea face rabat
de la hotararile tatucului popoarelor, conducatorii ei fiind nevoiti sa
astepte, cuminti, vremuri mai prielnice de la Moscova. Norocul lor s-a
numit temperamentalul Hrusciov: in URSS se revine la legea din 1920, la
noi incepe propaganda sovietica pro-avort, urmata de intrarea in
vigoare, in 1957, a Decretului 463, care aducea si Romaniei emanciparea
mult dorita.
Noutate
absoluta pentru poporul mioritic, noul sport are priza nemaipomenita la
public! Urmeaza un deceniu in care 3 sarcini din 4 se termina cu avort.
Zeloase, romancele jucau cu infrigurare ruleta ruseasca in sectiile de
obstretica-ginecologie ale patriei socialiste, iar personalul calificat
nu mai prididea cu onorarea cererilor:
1 avort la fiecare 38 secunde, zi si noapte, timp de 9 ani!
Succes ideologic deplin, intr-o tara abia
scoasa din ghearele mentalitatii burghezo-mosieresti. Cei care au avut
totusi norocul sa se nasca atunci trag sforile in tara acum: Geoana si
Vosganian (’58), Macovei, Pambuccian si Antonescu (‘59), Nica si Saniuta
(’60), Oprea si Orban (’61), Videanu (’62), Baconschi si nevasta lui
Mitrea(’63), Fenechiu (’65), ori prea umilul prim-ministru Boc (’66), ca
sa numim doar cativa. Sa ai doar 25% sanse sa vezi lumina zilei la
termen si sa te procopsesti cu pensie de parlamentar la batranete, asta
numim noi noroc porcesc!
1967-1989: inutilitatea ignobilului decret 770
1
octombrie 1966. Speriat de popularitatea si impactul pe termen lung ale
fenomenului (avorturile ajunsesera la peste 1 milion pe an), pe
Ceausescu il apuca o grija subita pentru fenomenul demografic
si viitorul natiei al carei carmaci devenise de putina vreme
si-o-ntoarce, ca la Ploiesti, sau ca Stalin in ’36. Apare Decretul 770/1966 pentru reglementarea intreruperii cursului sarcinii, in care se stipula, negru pe alb, ca o gravida are voie sa avorteze daca indeplinea cel putin una din urmatoarele 6 conditii:
-
avea cel putin 4 copii (5 copii incepand cu 1985)
-
avea peste 40 ani (peste 45 din 1985)
-
suferea de o boala grava care se poate transmite ereditar si/sau cauza malformatii congenitale
-
suferea de o disabilitate fizica si/sau psihica incompatibila cu cresterea normala a unui copil
-
sarcina ii punea viata in pericol
-
sarcina era rezultatul unui viol sau incest.
Romancelor
li se ingradeste, pentru prima oara, un drept de care abuzau de aproape
un deceniu. Consecintele imediate au fost o dublare a fertilitatii, de
la 1,9 la 3,7 copii/femeie si scaderea drastica a numarului de avorturi,
dar niciodata sub 180.000 pe an (femeile
trecute de prima tinerete si cele cu copii multi erau indreptatite de
lege sa ceara avort, daca vroiau). Din 16,7 milioane de sarcini in
perioada 1967-1989, 2 din 5 s-au terminat cu avort. Altfel spus, in
ciuda restrictionarii impuse de
legislatie, in spitalul socialist de stat tot s-a facut, oficial:
1 avort la fiecare 1 minut 21 secunde, non-stop, timp de 23 de ani
Concomitent
a aparut un fenomen nou, menit sa rezolve
dilemele celor carora li se aplica Decretul 770: intreruperile de
sarcina in clandestinitate. S-au inmultit si dramele inerente
practicarii lui: la fiecare 12 ore murea o femeie in urma unui avort ilegal!
1990-prezent: la vremuri noi, naravuri vechi
Vine
lovitura de stat din decembrie 1989. A doua zi dupa ce il trimite la
moarte pe Ceausescu, Iliescu semneaza Decretul nr.1 din 26.12.1989 in
care se abroga o serie de legi, hotariri si decrete de pe vremea
proaspat defunctului regim, printre care si infamul 770 si articolele
185-188 Cod Penal privitoare la avort. Romanii isi recastigau un drept
vechi, daruit de Hrusciov si practica sa revine pe fagasul de dinainte
de ‘67 (1,1 milioane de avorturi/an).
Intre 1990 si 2008, din 11,6 milioane de sarcini, mai mult de jumatate
(60%) s-au terminat cu avort. La nivel global, numai Rusia si Cuba
au procente mai mari. Nepunand la socoteala intreruperile de sarcina
din clinicile private (fenomen care a luat amploare in ultimii ani),
care nu se raporteaza (?!), rezulta ca numai in unitatile sanitare de
stat din Romania de azi se face cam:
1 avort la fiecare 1 minut 24 secunde!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu