Rugăciunile pentru credincioşi

           Deschiderea antimisului marcheaza sfârsitul Liturghiei catehumenilor, deschisa participarii tuturor, care are un caracter predominant catehetic, de propovaduire a Evangheliei lumii. În ea Dumnezeu Cuvântul ne vorbeste, ne învata şi ni se împartaseste prin cuvânt. Urmeaza cea de a doua parte a Sfintei Liturghii, Liturghia credincioşilor sau euharistica, în care Biserica se separa de lume pentru a aduce, în Hristos, jertfa euharistica cea fara de sânge şi a fi înaltata în Împaratia cerurilor, la ospatul Stapânului, primind ca hrana însusi Trupul şi Sângele Domnului. 

La început toţi credincioşii se împartaseau la Liturghie

       În Biserica primara era de neconceput ca cei ce participa la Liturghia euharistica sa nu se împartaseasca. Canoanele 8 şi 9 apostolice şi canonul 2 al sinodului de la Antiohia sunt categorice în aceasta privinta amenintând cu afurisirea (excomunicarea) atât pe clericii cât şi pe laicii care participa la slujba şi nu se cumineca. De aceea la sfârsitul Liturghiei Cuvântului paraseau biserica atât catehumenii cât şi penitentii, adica cei opriti de la împartasanie datorita unor pacate grave, la îndemnul diaconului: "Cei care nu participa la împartasanie sa paraseasca adunarea!". "Potrivit sensului liturgic numai cei ce se împartasesc, numai credincioşii participa la Sfânta Liturghie. Si este un privilegiu înfricosator". Cât de mult ne-am îndepartat în zilele noastre de la aceasta înţelegere când majoritatea credincioşilor ramân în biserica la Liturghia celor credincioşi fara sa constientizeze privilegiul înfricosator pe care îl reprezinta aceasta, fara sa-si puna problema ca ar trebui sa duca o astfel de viaţa încât sa poata sa se împartaseasca de fiecare data şi fara sa înteleaga ca numai împartasindu-se au participat deplin la Liturghie. 

Participarea la Liturghie înseamna un privilegiul înfricosator

 

        Liturghia credincioşilor începe cu rostirea de catre diacon a doua ectenii mici. Aceste ectenii sunt o ramasita a ecteniei mari care în secolele IV-V era rostita doar dupa plecarea catehumenilor şi a penitentilor. Dupa mutarea ecteniei mari, mai întâi înainte de trisaghion iar din secolul al XIII-lea în locul ei actual, la începutul Liturghiei credincioşilor întâlnim în manuscrise doua ectenii cu un numar variabil de cereri stabilite astfel încât sa dea posibilitatea preotului de a citi rugăciunile pentru credincioşi.

        Initial se rosteau trei rugăciuni pentru credincioşi, prima în taina celelalte cu voce tare, dupa cum aflam din canonul 19 al sinodului de la Laodiceea (363). Dar manuscrisele liturgice, începând cu cele mai vechi (secolul al VIII-lea) cuprind doar câte doua rugăciuni, diferite pentru Liturghia Sfântului Ioan Gura de Aur şi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. În ceea ce priveste a treia rugăciune s-a emis ipoteza ca ar fi rugăciunea plecarii capetelor de la Liturghia Sfântului Ioan Gura de Aur aflata astazi dupa Tatal nostru .

Rugăciunile pentru credincioşi rostite în numele clerului dar îmbratisându-i pe toţi credincioşii scot în evidenta faptul ca privilegiul înfricosator de a participa la Liturghie înseamna o împreuna-slujire a clericilor şi a laicilor în care se distinge clar slujirea preotiei harismatice de slujirea preotiei împaratesti a credincioşilor. În cele ce urmeaza ne vom apleca asupra rugăciunilor de la Liturghia Sfântului Ioan Gura de Aur prezentându-le pe scurt şi pe cele ale Sfântului Vasile cel Mare. 

Rugăciune a clericilor spre a fi învredniciti sa mijloceasca pentru popor

 

        "Multumim Tie Doamne, Dumnezeul Puterilor, Care ne-ai învrednicit pe noi a sta şi acum înaintea Sfântului Tau Jertfelnic şi a cadea la îndurarile Tale, pentru pacatele noastre şi pentru pacatele cele din nestiinta ale poporului. Primeste, Dumnezeule, rugăciunea noastra; fa-ne sa fim vrednici a-Ti aduce rugăciuni, cereri şi jertfe fara sânge pentru tot poporul Tau; şi ne învredniceste pe noi, pe care ne-ai pus întru aceasta slujba a Ta, cu puterea Duhului Tau Celui Sfânt, ca fara de osânda şi fara de sminteala, întru marturia curata a cugetului nostru, sa Te chemam pe Tine în toata vremea şi în tot locul, şi auzindu-ne pe noi, milostiv sa ne fii noua, întru multimea bunatatii Tale". 

Prima rugăciune pentru credincioşi a Sfântului Ioan Gura de Aur începe cu o multumire adusa de catre protos în numele clericilor slujitori pentru vrednicia primita prin hirotonie de a mijloci pentru popor savârsind Sfânta Liturghie. 

        Textul face trimitere la capitolul 9 din Epistola catre Evrei în care Sfântul Pavel arata suprematia lui Hristos, "Arhiereul bunatatilor viitoare" (v. 11) şi "Mijlocitorul unui nou testament" (v. 15) fata de arhiereul legii celei vechi. Arhiereul legii vechi aducea jertfe sângeroase "pentru sine şi pentru pacatele poporului" (v. 7) jertfe care "nu aveau însa puterea de a desavârsi cugetul închinatorului" (v. 9).

          Preotia creştina a Noului Testament este împlinirea mijlocirii lui Hristos pe care preotia legii vechi doar o preînchipuia. "De vreme ce firea omului nu poate suferi fiinta dumnezeirii, cu iconomia Ta ai asezat dascali asemenea noua care stau pe scaunul Tau ca sa aduca Tie jertfa şi prinos pentru tot poporul Tau" se arata în rugăciunea de la hirotonia episcopului.

         La Sfânta Liturghie clericii se roaga sa fie învredniciti a aduce pentru pacatele lor şi pentru pacatele cele din nestiinta ale poporului "rugăciuni, cereri şi jertfe fara de sânge".

Jertfa fara de sânge este jertfa euharistica ce înlocuieste jertfele sângeroase ale legii vechi, este actualizarea jertfei mântuitoare a lui Hristos care "a intrat odata pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de tapi şi de vitei, ci cu însusi sângele Sau, şi a dobândit o vesnica rascumparare" (v. 12). El "Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu" (v. 14).

     Acelasi Duh Sfânt da putere preotiei creştine: "Dumnezeiescul Har, cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindeca şi pe cele cu lipsa le împlineşte" rânduieste slujitorii ierarhiei sacramentale. De aceea la slujba hirotoniei arhiereul se roaga ca preotul "sa primeasca acest mare har al Sfântului Tau Duh întru viaţa curata şi credinta nestramutata", să se umple de darul Sfântului Duh "ca să se facă vrednic a sta fară prihană în faţa jertfelnicului Tău".

        La fiecare Sfânta Liturghie, rostind rugăciunea pentru credincioşi, preotul trebuie sa-si aminteasca ca numai viaţa curata şi credinta nestramutata dobândita cu puterea Sfântului Duh îl poate face sa-si împlineasca misiunea de mijlocitor catre Dumnezeul cel milostiv şi iubitor de oameni fara de osânda şi fara de sminteala întru marturia curata a cugetului precum Sfântul Pavel (II Corinteni 1, 12).

      Rugăciunea paralela a Sfântului Vasile cel Mare subliniaza faptul ca Dumnezeu este Cel ce ne-a descoperit mai întâi taina mântuirii (I Timotei 3, 16) şi a rânduit preotia sacramentala în puterea Sfântului Duh, El fiind Cel care lucreaza în slujitorii Lui (I Corinteni 12, 4-6). 

Slujirea laicilor presupune înţelegerea duhovniceasca a slujbei şi împartasirea cu Sfintele Taine

 

        "Iarasi şi de multe ori cadem la Tine şi ne rugam Tie, Bunule şi Iubitorule de oameni, ca privind spre rugăciunea noastra, sa curatesti sufletele şi trupurile noastre de toata necuratia trupului şi a duhului şi sa ne dai noua sa stam nevinovati şi fara de osânda înaintea Sfântului Tau Jertfelnic. Si daruieste, Dumnezeule, şi celor ce se roaga împreuna cu noi spor în viaţa, în credinta şi în înţelegerea cea duhovniceasca. Da lor sa-Ti slujeasca totdeauna cu frica şi cu dragoste, şi întru nevinovatie şi fara osânda sa se împartaseasca cu Sfintele Tale Taine şi sa se învredniceasca de cereasca Ta Împaratie."

 

În cea de a doua rugăciune pentru credincioşi a Sfântului Ioan Gura de Aur clericii se roaga mai întâi pentru ei însisi apoi, în cea de a doua parte, pentru popor.

        În prima parte se reia cererea din rugăciunea anterioara de a fi învredniciti sa stea "nevinovati şi fara de osânda înaintea sfântului jertfelnic". Marturisind nevrednicia pentru aceasta înalta slujire clericii îsi îndreapta toata nadejdea spre Dumnezeu, singurul care ne poate face vrednici curatindu-ne de toata întinaciunea trupului şi a sufletului.

        Rugăciunea îi cuprinde apoi pe "cei ce se roaga împreuna cu noi", adica poporul dreptcredincios din biserica. 

        Pentru ei se cere sporul în viaţa, în credinta şi în înţelegerea duhovniceasca. Viata curata şi credinta tare este asadar o conditie şi pentru slujirea laicilor. Înţelegerea duhovniceasca potrivit Sfântului Pavel consta în cunoasterea voii lui Dumnezeu şi împlinirea ei (Coloseni 1, 99). În contextul concret al acestei rugăciuni înţelegerea duhovniceasca înseamna şi angajarea constienta în slujirea Sfintei Liturghii prin înţelegerea a tot ceea ce se savârseste în timpul slujbei. În conţinuare rugăciunea ne descopera felul în care trebuie sa slujeasca laicii şi anume "cu frica, cu dragoste şi întru nevinovatie". Slujirea lor culmineaza în împartasirea cu Sfintele Taine care le deschide calea spre Împaratia lui Dumnezeu. Învatam din aceasta rugăciune ca doua caracteristici esenţiale ale slujirii laicilor la Sfânta Liturghie sunt înţelegerea duhovniceasca a slujbei şi împartasirea cu Sfintele Taine.

        Rugăciunea paralela a Sfântului Vasile cel Mare se concentreaza pe pregatirea pentru savârsirea jertfei euharistice preotul cerând "cuvânt întru deschiderea gurii noastre, ca sa chemam harul Sfântului Duh peste Darurile ce se vor pune înainte".

Sa acordam mai multa atentie rugăciunilor pentru credincioşi

        A fi credincios înseamna a fi consacrat în slujirea lui Dumnezeu, fie în ierarhia sacramentala fie ca laic, un privilegiu şi o raspundere extraordinara pe care trebuie sa o primim cu toata seriozitatea. Rugăciunile pentru credincioşi ne constientizeaza asupra acestei raspunderi înca de la începutul Liturghiei credincioşilor. De aceea trebuie sa le acordam toata atentia care li se cuvine desi citirea lor în taina şi uneori în graba îi împiedica pe preoti sa staruie asupra lor iar pe laici chiar sa le auda.