27 mai 2011
Conferinţa
„Viaţa – o taină a iubirii”
Larisa Iftime, preşedinte Asociaţia
Provita Media
Această
conferinţă se bazează pe convorbirile şi interviurile avute cu dna Victoria
Thorn, psiholog american, fondatoarea grupului „Proiectul Rahila”. Domnia sa a
ţinut conferinţe în faţa unui auditoriu numeros, în 2008, la Bucureşti,
Călăraşi şi Oradea.
- Apostolul Pavel compară relaţiile dintre soţ şi
soţie, cu relaţia dintre Hristos şi Biserică. Urmând lui Hristos, apostolul
repetă: va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu soţia sa, şi
cei doi vor fi un singur trup. Cei doi, bărbatul şi femeia, soţul şi soţia,
două organisme, dar se spune: şi ei vor fi un singur trup, vor exista doi
într-un singur trup, adică într-un organism. Două fiinţe, dar trupul este unul.
- Facerea 2, 24; Efeseni 5, 31-32: „De aceea va lăsa omul pe
tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup”.
- Nu soţul va stăpâni asupra propriului său trup,
ci soţia sa, şi nu soţia stăpâneşte asupra propriului trup, ci soţul. Sf. Ap.
Pavel, I Corinteni 7
Întâlnirile întâmplătoare Societatea de astăzi
aproape impune un mod libertin de viaţă. Prin mass-media sau prin alte mijloace
media se susţine că atâta timp cât foloseşti contraceptive, e foarte bine,
eviţi copiii, eviţi grijile etc. Acest mod de viaţă însă este o pantă
periculoasă pe care poţi aluneca rapid, fără cale de întoarcere. Se ştie că
femeile suferă schimbări profunde în momentul relaţiilor sexuale. Există multe
lucruri care se schimbă în organismul nostru. Organismul femeilor are nevoie de
6 luni ca să se adapteze la lichidul seminal al bărbatului. Sistemul nostru
imunitar, în acest timp, testează şi, în cele din urmă recunoaşte, se adaptează la acest lichid. Acest lucru ne dă posibilitate
să evităm problemele de fertilitate. După 6 luni abia, organismul nostru
recunoaşte acest fluid ca fiind cel al soţului nostru. Întâlnirile de-o noapte,
relaţiile sexuale întâmplătoare sunt,
din acest punct de vedere, fiziologic, imposibile. În acest caz, dacă
sunt multe asemenea întâlniri de o noapte, organismul femeii nu duce până la
capăt ceea ce trebuie să facă: procesul de recunoaştere. Astfel cresc bolile
imunologice. Încă nu se cunoaşte dacă există o relaţie directă, însă o astfel
de explicaţie îi pune pe gânduri pe specialişti. Este foarte interesant, dacă o femeie are o
mulţime de parteneri şi poate avea concepţii cu mai mulţi parteneri, şi atunci ce
se întâmplă cu organismul ei, vizavi de sistemul ei imunitar? Ea poate purta
materialul genetic ce aparţine unui număr oarecare de bărbaţi, şi de la numărul
de copii concepuţi. Nu se ştie care sunt consecinţele pe termen lung aici. Se
ştie însă că sperma contine multe antigene – femeile au o chimie acidă a
lichidelor din organism, iar chimia bărbaţilor este alcalină.
Interesant este
că cercetările referitoare la producerea spermei arată că ultima fază a sa
include obţinerea unui înveliş de vitamina C, care îi permite să
supravieţuiască în organismul femeilor. Testicolele conţin aprox. 400 de compartimente
care produc spermatozoizi şi testosteron. E nevoie de 72 de zile pentru a se
forma spermatozoizii, în aproximativ 4 segmente de câte 16 zile fiecare. Fluidul
seminal al bărbatului este foarte bioactiv. Există 30 de compuşi diferiţi ce se
conţin în lichidul seminal: zaharuri, zinc, care vor declanşa sistemul autoimun
al femeii, care e în alertă, ca să nu contractezi diverşi agenţi patogeni,
prezenţi în timpul actului sexual.
Există mulţi hormoni luteinizanţi, hormoni foliculostimulanţi, care sunt
hormoni femeinini, 13 tipuri de prostaglandine, dopamină etc. E important de
reţinut acest lucru. De ce? Pentru că noi, femeile, absorbim tot acest
material. Şi organismul nostru se schimbă pentru totdeauna. De fiecare dată
când intrăm în relaţii sexuale, dacă materialul absorbit este diferit de
fiecare dată – el, oricum, se află în organismul nostru pentru cel puţin 15 ore
– organismul nostru se schimbă în mod real şi concret de această intimitate
sexuală. În afară de aceasta, în timpul relaţiilor sexuale, se declanşează o
chimie a creierului atât la femei, cât şi la bărbaţi.
Noi spunem, nu
se întâmplă nimic, unii medici chiar recomandă relaţiile sexuale „pentru
echilibru şi stare fizică bună”... Din păcate, relaţiile sexuale au întotdeauna
consecinţe şi au o logică, în chimia organismului nostru. În momentul în care
există o relaţie sexuală, se declanşează chimia creierului, se elimină
oxitocina, care este un hormon al legăturii, al conexiunii. Apoi, există o
mulţime de alte sisteme care reacţionează şi fac creierul să se simtă bine, să
spunem. La bărbaţi se declanşează eliminarea de vasopresină – un hormon
predominant masculin – ceea ce face ca bărbatul să aibă o preferinţă pentru
femeia cu care a avut într-un anume moment relaţii intime.
Am mai spus că
un bărbat are nevoie de 72 de zile pentru producerea spermei, şi în acest
proces există anumite etape, dar faptul de care nu ne dăm seama este că sperma
trebuie să se schimbe în interiorul femeii ca să aibă capacitatea de a penetra
ovulul. Există un fenomen, în momentul în care se întâlneşte ovulul cu
spermatozoidul, care se numeşte capacitare,
când chimia femeii schimbă spermatozoidul. Spermatozoidul are capacitatea de a
intra în ovul doar după ce trece prin reacţia acrozomială, care durează cam 5-7
ore. Înainte de aceasta, el nu poate. El înoată mai intens, după această
reacţie. Înainte de acest proces, mişcarea sa este lentă. Iar după capacitare, după
ce a fost schimbat de chimia feminină, el are o orientare clară. După
capacitare, coada sa este dreaptă şi el e stric direcţionat, ştie exact unde să
meargă. Există un autor în Marea Britanie, care a scris despre acest lucru (Sperm Wars, Robin Baker). Se pare că
există trei tipuri de spermatozoizi: „Egg-getter”, „blocker” şi „killer”. Dacă
te uiţi la spermatozoizi, la microscop, cel puţin doi dintre ei corespund
acestei descrieri. „Egg-getters” sunt agili, iar „blocker”-ii nu au formă.
Aceştia din urmă se opresc în cervixul femeii, aşa încât „egg-getter”-ii să
treacă. Din 2 milioane de spermatozoizi care intră în organismul femeii, cam
20-40 ajung în preajma ovulului. Rolul spermatozoizilor numiţi „killer” este
altul. Dacă femeia are mai mulţi parteneri sexuali într-o scurtă perioadă de
timp, aceşti spermatozoizi numiţi „killer” vor omorî spermatozoizii celuilalt
bărbat. Există un adevărat război în organismul femeii în acest caz, dacă ea
are mai mulţi parteneri. Acest lucru are consecinţe asupra sănătăţii femeii,
dacă ne gândim la sistemul ei autoimunitar, la adaptarea cu lichidul seminal,
care încearcă să recunoască cine este adevăratul partener. Sistemul ei imunitar
este în stare de alertă, dacă în organismul femeii există spermatozoizi de la
câţiva bărbaţi, organismul ei încercând să facă adaptarea în timp. Ce se
întâmplă oare în cazul în care femeia a avut câţiva parteneri sexuali, iar
corpul ei are nevoie de o durată de 6 luni, ca să se adapteze cu un singur tip
de lichid seminal, ca să-l recunoască – da, acesta este partenerul adevărat...?
Femeia poate
rămâne însărcinată chiar de prima dată când a avut relaţii sexuale. Uneori,
tinerii spun, nu cred că poţi rămâne însărcinată de la primele relaţii intime. Dimpotrivă,
acest lucru este foarte posibil. Femeile sunt interesate de relaţiile sexuale
chiar în perioada de ovulaţie. Bărbaţii din jurul nostru percep, după miros, că
noi suntem în perioada de ovulaţie, le creşte nivelul testosteronului, poate ei
sunt chiar mai interesaţi în relaţiile sexuale şi relaţiile sexuale chiar au
loc. Are loc concepţia şi oamenii se întreabă: cum de s-a întâmplat acest
lucru? Cum se poate? Se ştie că femeile vor să fie cât mai atrăgătoare în
momentul ovulaţiei. Acest lucru s-a scris în mass-media. Unui grup de femei,
care erau în perioada ovulatorie, le-a fost arătat un film erotic şi toate
femeile au avut o reacţie erotică. Cele care nu erau în perioada de ovulaţie au
spus că este un film „idiot şi prostesc”. Bărbaţii percep când femeile sunt
fertile, infertile şi însărcinate. În perioada ovulatorie, femeile au un anumit
miros şi bărbaţii simt acest lucru, creşte nivelul de testosteron şi sunt
interesaţi din punct de vedere sexual. Apropo, dacă au un proiect de făcut,
momentul ovulaţiei este cel mai bun pentru femei pentru a-l pregăti, pentru că
atunci gândesc mai bine. Însă dacă folosiţi contraceptive, acest dar se
pierde. Dar de ce atunci când suntem în
perioada de ovulaţie mirosim altfel? Deoarece mama natură decide că atunci este
timpul reproducerii. Şi - interesant –
există o fereastră de doar 24 de ore, pe toată perioada ovulaţiei, când poţi
concepe. Ovulul trăieşte doar 24 de ore. Pentru că mama natură spune: trebuie
să comunicăm unul cu altul când concepţia este posibilă – pentru supravieţuire.
Altfel copiii n-ar mai veni pe lume. Astfel, relaţiile sexuale se întâmplă cel
mai des tocmai atunci femeile sunt în perioada de ovulaţie.
Există diferite etape ale ciclului menstrual al femeii: faza
foliculară, ovulatorie, luteală şi, apoi, vine ciclul sau apare sarcina.
În faza
foliculară, cam 10 foliculi (saci ovarieni) se dezvoltă pe un ovar. În faza
ovulatorie, hormonii declanşează
eliberarea a unui sau două ovule, trimiţându-l în cavitatea uterină. Restul de
7-8 se atrofiază. Simţurile femeii, în această fază sunt la cel mai înalt
nivel, este un bun timp pentru proiecte, şi noi planuri, pentru că femeia
gândeşte în această perioadă cel mai bine. De asemenea, femeile se îmbracă
frumos, în această perioadă, caută să fie cât mai atrăgătoare şi, după cum se
preciza, în revista New Scientist (13
martie 2007) ele ar putea fi infidele, în această perioadă, dacă sistemul major
de histocmpatibilitate al soţului său este asemănător cu cel al său. La două grupuri de femei le-a fost arătat un
film erotic, un grup, aflat în perioada ovulatorie şi un grup aflat în orice
altă fază decât ovulatorie. La primul grup a existat o reacţie erotică, iar la
celălalt grup, deloc. Însă femeile, care au văzut acest film o dată, în
perioada ovulatorie, aveau o reacţie erotică la el, aveau acum o reacţie
erotică în orice fază a ciclului.
Antropologii explică acest lucru în felul următor: dacă femeia intră în relaţii
sexuale cu cineva oarecare, într-o relaţie sexuală întâmplătoare, în perioada
ovulatorie, ele se vor simţi legate, dependente de un oarecare. Un oarecare
unu, duce la un oarecare doi ş.a.m.d.
Tinerele ar
trebui să ştie acest lucru şi atunci trebuie să-şi pună întrebarea: Chiar vreau
ca organismul meu să se schimbe prin relaţia cu acest bărbat pentru că
organismul femeii chiar se schimbă. Relaţia sexuală dintre bărbaţi şi femei
este atât de importantă şi schimbă femeia în mod profund pentru că, la nivel
microbiologic, se produc schimbări majore în organsim. Iar nouă nu ni se spune
nimic despre asta. Nu ştim care sunt urmările sunt pe termen lung, dar ştim că
organismul femeii absoarbe materialul bărbatului. Cum vreau eu să-mi trăiesc
viaţa, se poate întreba o femeie? Care sunt consecinţele ce pot apărea dacă fac
această alegere? Nu ştim care sunt consecinţele în amănunt, dar se cunoaşte că
femeile care au mai mulţi parteneri sexuali într-o scurtă perioadă de timp pot
dezvolta o infecţie care se numeşte vaginoză bacteriană. Este o infecţie gravă.
Ceea ce se întâmplă de fapt este că chimia tractului vaginal s-a schimbat şi
acolo se pot dezvolta diferite bacterii, care produc infecţii grave. Ceea ce
credem că este simplu şi fără consecinţe, de fapt, are consecinţe pe termen
lung. Cu cât mai mult aflăm despre aceste lucruri, ne dăm seama că Dumnezeu şi
natura ne-a făcut să fim complementari unul altuia, să ne schimbăm inclusiv
fiziologic de partenerii noştri şi să devenim UNUL cu adevărat din acest punct
de vedere.
În faza luteală,
restul folicular, care a eliberat ovulul, se transformă într-o adevărată
fabrică de materiale chimice, numită
corpul luteal sau corpul galben, care ţine ovulul în viaţă şi, dacă
apare concepţia, susţine dezvoltarea embrionului, ţine copilul în viaţă, până
când copiulul îşi construieşte propria lui placentă. Dacă sarcina nu apare,
corpul galben îşi încetează funcţia şi apare ciclul menstrual.
Scopul cilcului menstrual: de a curăţi
uterul, cervixul şi tractul vaginal de celule moarte, spermatozoizi morţi şi
agenţi patogeni. De asemenea, reduce presiunea sângelui în fiecare lună şi
previne acumularea fierului în organismul femeii.
Care sunt
urmările asupra sănătăţii femeii, când ciclul este suprimat de contraceptivele
hormonale artificiale? Menstruaţia care apare este de fapt o pauză prin
sângerare hormonală şi nu un ciclu menstrual normal.
Contracepţia (rolul contracepţiei în alegerea soţului, problemele de
fertilitate) Soţii noştri sunt cei
care chiar ne completează cu adevărat – cum? De obicei, oamenii îşi aleg drept soţ
pe cineva cu un sistem imunitar care îl completează pe cel al său. Cum se
întâmplă acest lucru? După miros.
Dacă nu folosesc
contraceptive, dacă mă număr printre cele 80% din femei care nu folosesc
contraceptive şi întâlnesc un bărbat care miroase plăcut, asta înseamnă că el este potrivit pentru
sistemul meu imunitar. Adică are complexul MHC – major hystocompatibility
complex – foarte diferit de al meu.
Percepem acest lucru prin hormonii numiţi feromoni. S-au făcut experimente pe
animale şi s-a constatat că animelele nu se cuplează între ele dacă au sisteme
MHC foarte apropiate prin miros. De aceea noi nu ne căsătorim cu verii noştri
sau cu rude apropiate de sânge pentru că acest lucru pune în pericol fertilitatea
noastră.
În ceea ce
priveşte contracepţia, dacă este utilizată, aceasta le privează pe femei de a
avea răspunsul biochimic normal în alegerea soţului. Femeile care folosesc
contracepţia pot să-şi aleagă drept soţ (partener) un bărbat foarte apropiat de
sistemul lor imunitar, de sistemul imunitar al fratelui sau al tatălui lor.
Aceasta înseamnă că fertilitatea, în cazul în care se căsătoresc, este foarte
redusă. Un articol despre testul mirosului a apărut în ziarul britanic „The
Guardian”. Şi acest test poate fi redat astfel: dacă iei contraceptive şi
întâlneşti un bărbat şi te gândeşti că el este „alesul tău”, trebuie să faci
următorul test: trebuie să te opreşti din luat contraceptive, până când
organismul îşi revine la normal – nu ştiu cât timp îţi trebuie pentru asta.
După acest lucru, îl rogi pe alesul inimii tale să poarte 3 zile cămăşile fără
nici un fel de deodorant, parfum şi nici chiar săpun parfumat, şi-i miroşi
cămăşile. Dacă nu miros bine, nu este omul potrivit pentru tine. De asemenea,
contracepţia le va face pe femei să aleagă bărbatul care are un nivel foarte
ridicat de testosteron, dar care este instabil. Femeile care nu folosesc
contraceptive îşi vor alege de soţ şi un tată bun pentru copiii lor.
De ce femeile
care folosesc contraceptive sunt fals atrase de bărbaţi, deoarece organismul ei
arată în mod fals că este însărcinată şi ea caută un protector, nu un bărbat.
Dacă nu mai foloseşte contraceptive, va descoperi că soţul pe care şi l-a ales
când folosea contraceptive miroase acum foarte urât pentru ea.
Feromonii sunt
hormonii mirosului, hormonii afinităţii, sunt receptaţi de un nerv foarte mic
din septul nazal, numit organul lui Jacobson. Cam 80% din oameni percep
feromonii celuilalt.
Există o
companie, care se numeşte GenePartner, în Elveţia, care oferă servicii agenţiilor
matrimoniale. Această companie, GenePartner, pentru 99 de dolari analizează
saliva unei femei, dacă este compatibilă din punct de vedere biologic cu cea a
încă 5 potenţiali parteneri, pe baza codificării genetice de imunitate şi ca
indicator de atracţie sexuală. Sistemul a fost inspirat de un studiu din 1995
de către profesorul Claus Wedekind la Universitatea din Berna (Elveţia), în
care femeile miroseau cămăşile purtate de bărbaţi diferiţi, evaluându-i astfel
pentru atractivitatea lor. Wedekind a concluzionat că femeile erau cel mai
atrase de barbaţii al căror ADN ce codifica moleculele HLA, un factor cheie în
imunitate, era foarte diferit de ale lor.
În acest experiment, femeile nu întâlniseră niciodată bărbaţii respectivi.
Iar compania GenePartner a dus acest experiment mai departe, punându-şi
serviciile în slujba agenţiilor matrimoniale. (The Guardian, The Observer,
„Don’t sniff at smelling a potential lover”,
11 iulie 2010)
Aproape toate
celulele organismului sunt marcate cu antigene proprii fiecărui individ,
codificate genetic, numite antigene
leucocitare umane, şi ţin de sistemul major de histocompatibilitate.
Antigenele leucocitare umane reprezintă unul din principalii factori în
sistemul imunitar. Ele acţionează ca un
sistem de blocare cu cheie. Fiecare moleculă HLA este de blocare, iar cheia
este un agent patogen. Cu cât mai multe antigene leucocitare umane ai, cu atât
se poate lega de mai mulţi agenţi patogeni diferiţi şi instruieşte sau încarcă
sistemul imunitar în consecinţă. Deci, alegerea unui partener cu antigene
leucocitare umane foarte diferite de ale tale duce la o fertilitate sigură şi
la copii cu o imunitate largă.
În fertilizarea in vitro se cunoaşte foarte bine acest
lucru şi se explică în felul următor: „o sarcină
trebuie să fie recunoscută ca străină de organismul mamei pentru a declanşa
mecanismele imunologice corespunzatoare. Sistemul antigenelor umane leucocitare
HLA joacă un rol important în această recunoaştere. Dacă complexul HLA al tatălui
este foarte asemănător cu cel al mamei, atunci această recunoaştere nu se mai
face şi rezultatul este un avort spontan sau un eşec al implantării)”.
(“Patologia imunologică a implantării oului”).
Alexander
Sanger, nepotul lui Margaret Sanger (feministă cu vederi eugeniste din SUA),
într-o carte numită „Beyond Choice” (Dincolo de alegere), spune că ştiinţa şi
cercetările arată că pilula contraceptivă este un medicament periculos nu numai
pentru femei, ci pentru societate, pentru că a înclinat fertilitatea în
asemenea hal, încât nu se ştie dacă ne vom mai reveni vreodată. „Pilula a
schimbat radical faţa fertilităţii în lume”. Nimeni nu spune aceasta oamenilor,
femeilor în special. Dacă nu mai iei contraceptive şi nu rămâi însărcinată,
s-ar putea ca cel pe care l-ai ales să nu-ţi mai placă. Nu e vorba că nu-l
iubeşti pe acest om, dar tot ce-i posibil să apară probleme atunci când observi
că nu poţi concepe, când îţi pui problema că nu concepi. Ai probleme de
concepţie, nu poţi concepe, poţi avea pierderi naturale de sarcină sau pur şi
simplu eşecuri de fertilitate.
Am mai putea
adăuga aici cu referire la contraceptive că acestea:
- împiedică femeile care stau împreună să aibă
ciclul menstrual în acelaşi timp
- reprezintă un factor important al depresiei la
femei
- Depo-Provera,
în special, (contraceptivele hormonale injectabile, care le sunt propuse
adolescentelor în special în străinătate, care au o acţiune de 3-5 ani)
demineralizează oasele tinerelor şi le fragilizează
- pilula de-a doua zi, dacă este des folosită
poate duce la sarcină ectopică (sarcina se dezvoltă în trompa falopiană)
- schimbă
caracteristicile mucusului cervical şi pot predispune femeia la contractarea cu
uşurinţă a diverse boli venerice.
Tatăl, celălalt
părinte
1) Schimbări la
taţi în timpul sarcinii – bărbaţii suferă
şi ei schimbări, la nivel hormonal, în momentul apariţiei unei sarcini, care se
întind pe o perioadă de 6 săptămâni. Schimbările hormonale se bazează pe
hormonii mirosului, feromoni. Bărbaţii ştiu uneori că soţia sa este însărcinată,
înainte ca ea să ştie. Probabil din cauză că ea începe să miroase altfel şi el
recunoaşte acest lucru intuitiv. 60% până la 80% din bărbaţi vor avea
simptomele pe care le au soţiile lor însărcinate, fenomen care se numeşte couvade. Culturile primitive recunosc
acest fenomen, bărbaţii au greţuri, dureri de spate, pofte şi unii dintre ei,
chiar dureri ca la naştere. În societatea noastră, de ce ar simţi bărbaţii
acest lucru? Dar, de fapt, ei chiar au aceste simptome ale sarcinii, inclusiv
pot creşte în greutate în timpul sarcinii. Răspunsul este că bărbatul se
pregăteşte astfel să-şi ajute soţia. 20% au simptome atât de evidente, încât
merg la medic, dar medicul nu-i întreabă niciodată – este soţia dvs.
însărcinată? Se pare că cei care au asemenea simptome sunt mai receptivi la
plânsul copilului. Cu aproximativ 6 săptămâni înainte de naştere, bărbatul
trece prin alte schimbări hormonale. Este important de ştiut: cu 6 săptămâni
înainte de naştere, mama este foarte fragilă, activitatea sexuală ar trebui să
înceteze, deoarece sunt posibile diverse infecţii etc. Dar şi la bărbaţi se
observă că din această perioadă, nivelul de testosteron scade radical. Atât
bărbaţii, cât şi femeile au estrogen şi testosteron, însă bărbaţii au mult
testosteron şi foarte puţin estrogen, iar femeile au mult estrogen şi foarte
puţin testosteron.
Deci, cu 6 săptămâni înainte de naştere,
tatălui îi scade nivelul de testosteron şi creşte nivelul de estrogen,
ceea ce îl feminizează, ceea ce îl face mai puţin agresiv şi mai puţin activ
sexual. Este mai sensibil, mai atent – e tocmai ceea ce are nevoie mama acum.
El elimină cortizon – hormonul de stres – dar nu atât de mult ca în stres, ci
natura îi spune: ai grijă, trebuie să fii atent, protector. Organismul său
elimină o mare doză de vasopresină. Vasopresina este un hormon al legăturii, al
conexiunii, care se elimină în foarte mare măsură în timpul actului sexual şi
care îi face pe cei doi să stea împreună. Dar în acest moment, nivelul
vasopresinei creşte foarte mult, pentru că mama natură îi spune, stai aici,
căci e nevoie de tine aici. Când apare naşterea, la bărbaţi se elimină într-o
doză destul de mare prolactină, hormonul secreţiei lactate. Acest hormon îl
face să fie fericit, râde mai mult, ceea ce e bine pentru a stabili legătura cu
copilul, este foarte tandru şi grijuliu. Este exact ceea ce are nevoie în acest
moment şi aceşti hormoni se vor menţine astfel 6 săptămâni. După acest răstimp,
ei revin la nivel normal, dar nivelul de testosteron nu mai revine niciodată la
nivelul când dl a fost holtei. Este foarte interesant că băieţii care cresc
fără tată au nivele crescute peste normal de testosteron, în adolescenţă (din
această cauză ei se pot angaja în mai multe acţiuni riscante) iar când sunt
adulţi, aceste nivele sunt mai scăzute decât în mod normal. Taţii, prin
prezenţa lor, „normalizează” nivelul de testosteron la băieţi. De asemenea,
prezenţa taţilor întârzie menstruaţia la adolescente, iar prezenţa în familie a
bărbaţilor cu care acestea nu sunt înrudite cauzează instalarea cilclului
menstrual mai devreme decât normal. (revista New Scientist, 14 februarie 2007).
La maimuţele primate, la taţi, s-a observat că se dezvoltă noi celule ale
cortexului prefrontal, odată cu dezvoltarea primei sarcini la femele, această
parte a cortexului este responsabilă de logică, de planificare, intenţii şi
celulele dezvoltate aici nu dispar până în momentul în care bebeluşul creşte şi
devine independent. Sarcina îi schimbă pe bărbaţi în mod profund; sunt legaţi
de ea, în mod deosebit. Evident, că dacă sarcina nu este dusă până la capăt,
aceste schimbări nu au loc până la capăt, se opresc undeva. Bărbaţii implicaţi
în avort pot avea idei suicidare sau coşmaruri cu ei care trebuie să protejeze
ceva şi nu pot. Bărbaţilor trebuie să li se spună că aceste reacţii sunt
normale. Societatea nu se poate dezvolta normal dacă nu se repun la locul lor
asemenea lucruri. Bărbaţilor nu le spune nimeni că ei se schimbă pentru
totdeauna când devin taţi. Nu li se spune despre toate aceste schimbări din
organismul lor.
Cum percepe bărbatul chestiunea infertilităţii? Lionel Tiger,
antropolog american, a scris o carte,
întitulată „The Decline of Males” (Declinul bărbaţilor), în care autorul
consideră că, în momentul în care femeile au început să utilizeze contracepţia,
bărbaţii au încetat să-şi mai asume responsabilitatea faţă de copiii concepuţi,
căci cred că nu sunt ai lor.
Experimentul pe
care îl analizează Tiger în cartea sa este unul făcut pe maimuţe, un mascul şi
trei femele, erau singurele femele pentru care el arăta interes. Când celor
trei femele li s-au dat contraceptive, masculul şi-a pierdut interesul în cele
trei femele şi eventual şi-a căutat alte trei. Când şi acestea au primit
contraceptive, masculul a pierdut legătura cu toate, se masturba în mod excesiv
şi le viola pe unele dintre ele. Când primele trei maimuţe au fost scoase de
sub contracepţie, masculul s-a întors la cele ele, masturbarea a dispărut şi
violurile au dispărut. Trăim într-o societate unde milioane de femei folosesc
contraceptive, am pierdut mirosul fertilităţii din grup, şi ce se întâmplă, de
fapt? Violuri, masturbare în numele pornografiei. Există mult mai multă
pornografie decât ne închipuim.
Dacă nu avem
mirosul specific natural al fertilităţii, bărbaţii nu reacţionează
corespunzător. Contracepţia favorizează un potenţial major de infidelitate.
Dacă folosesc contraceptive, nu am mirosul specific fertilităţii pentru soţul
meu. Dar el merge la serviciu şi, dacă se întâmplă să lucreze într-un birou cu
femei care nu folosesc contracepţia, pentru el sunt mari ispite şi tentaţii.
Sunt reacţii biologice, care pot distruge căsnicii.
Dumnezeu ne-a
făcut diferiţi pe noi, femeile şi bărbaţii, în aşa fel, ca să ne completăm unul
pe celălalt. Pentru bărbaţi, nivelul testosteronului este foarte sensibil.
Dacă-şi pierde serviciul, îi scade testosteronul, dacă se uită la un meci şi
echipa lui favorită câştigă, nivelul de testosteron creşte. Dacă echipa lui
pierde, la fel testosteronul îi scade. Asta pentru că Dumnezeu l-a făcut astfel
încât să ştie când să se întoarcă acasă. Femeile au un creier care le ajută să
ţină sub observaţie mai multe lucruri în acelaşi timp. În timp ce gândirea
bărbaţilor este liniară. Femeile sunt făcute să ţină contactul unele cu altele,
cu copii şi cu soţii lor. Bărbaţii sunt făcuţi să ne protejeze, să se
concentreze şi să urmeze ceva. Femeile sunt mai vorbăreţe pentru că stau într-o
comunitate şi asta se presupune că fac. Ele vorbesc 20.000 de cuvinte pe zi,
iar bărbaţii doar 7.000. Feromonii ajută femeile să comunice, în acest fel.
Femeile care stau împreună au ciclul în acelaşi timp, aceasta pentru că, încă
din timpurile mai vechi, ele năşteau în acelaşi timp şi, dacă mama vreunui
copil murea, putea fi alăptat de celelalte. Mulţi dintre noi au veri de aceeaşi
vârstă, dacă părinţii noştri au petrecut timp împreună, se vizitau etc.
AVORTUL –
consecinţe asupra taţilor Noi spunem: este
alegerea femeii şi, când spunem acest lucru, uităm de soţ (partener). Când
vorbim despre femeie, este foarte simplu: femeia a fost însărcinată şi a făcut
un avort. Care este rolul bărbatului aici? Se spune adesea, că nu ţi-e tată cel
care te-a făcut, ci cel care te-a educat. Dar nu este adevărat. Dacă devii
tată, dacă ai conceput un copil - eşti tată. Cum nu este posibil să fii „puţin”
gravidă, tot aşa nu este posibil să fii „un pic” tată. Şi nu poţi să faci nimic
ca să înceteze acest lucru. Chiar dacă mori, rămâi tatăl lui X sau Y, tatăl
cuiva. Este vorba de responsabilitatea pe care şi-o asumă bărbatul şi femeia
care intră în relaţii sexuale. Chiar dacă acest lucru s-a întâmplat doar o
singură dată – ambii sunt responsabili de posibilitatea apariţiei unei noi
vieţi. În Statele Unite, există servicii care oferă sprijin bărbaţilor ale
căror soţii au avut avort. Din mărturiile acestora aflăm că bărbaţii care au
încercat să-şi oprească soţiile de la avort, care s-au opus şi n-au izbutit
sunt furioşi, întristaţi şi nu-şi explică cum şi de ce femeia pe care o iubeşte
i-a putut face acest lucru. Uneori sunt îngrijoraţi, alteori sunt pur şi simplu
furioşi. Ei sună la aceste agenţii sau servicii de ajutor şi spun, caut
informaţii despre consecinţele avortului. Şi când sunt întrebaţi dacă sunt
tatăl copilului spun, da, dar nimeni nu m-a numit astfel până acum, adică
nimeni nu mi-a spus tată mai înainte. În
cazul că sunt soţ şi soţie, ei trebuie să se ierte pentru ceea ce au făcut,
altfel, relaţia lor va exploda la un moment dat. Dacă spunem bărbaţilor că ei
nu trebuie să se implice în nici un fel într-un avort, că este decizia ei, este
corpul ei etc., bărbaţii pierd capacitatea de a proteja femeia pe care o iubesc
şi să-şi protejeze copilul. E nevoie să se vorbească despre acest lucru, dacă
dorim echilibru în societate. Bărbaţii care forţează avortul ar putea să mai fi
făcut acest lucru. Dar e posibil să nu-şi de-a seama de asta, să fie blocat din
punct de vedere psihologic. Bărbaţii care află mai târziu că soţia sa a avut un
avort şi nu i-a spus sunt genul bărbaţilor furioşi, care au fost „scoşi din
sistem”: „Credeam că mă iubeşte, de ce a făcut acest lucru şi nu mi-a spus?”
Sau: „De ce nu mi-a spus?” Acest tip de comportament – că ar fi putut să ajute,
dar a fost dat la o parte – îi poate schimba identitatea. Ei se pot refugia în
muncă şi poate continua să muncească până la epuizare. Sau pot adopta un
comportament de risc. Femeile cred că nu mai merită să trăiească din cauza unui
avort, iar bărbaţii adoptă un comportament de risc: motociclism, salturi cu
paraşuta etc. Societatea nu le oferă un limbaj pentru asta. E o temă tabu, dacă
vreţi, o temă despre care nu se discută pur şi simplu pentru că nu se cunoaşte.
Ei pot avea gânduri obsesive despre copiii lor.
Odată cu avortul, se întrerupe un proces care n-a fost terminat. La fel cum
se întâmplă şi la femei. E ca şi cum ar fi deraiat un tren. De aceea, o
intenţie a bărbatului după un avort este o nouă concepţie, cum şi o femeie
doreşte, la fel, o nouă sarcină, care să înlocuiască copilul pierdut, chiar
dacă acest lucru poate avea loc şi inconştient. E ca şi cum, a început un
proces biologic, însă natura îţi şopteşte: trebuie să-l duci până la capăt, să
termini acest proces. Bărbaţii, uneori, ştiu că soţia lor este însărcinată
chiar înainte ca ea să ştie. Aceasta se întâmplă pentru că o femeie când este
însărcinată suferă o schimbare hormonală importantă. Evident, ea începe să
miroase altfel, lucru sesizat intuitiv de către soţ. Hormonii mirosului, care
sunt hormoni de afinitate, de potrivire. Dar schimbări hormonale au loc şi la bărbaţi.
Vincent Rue, psiholog american, a scris despre efectul avortului asupra
bărbaţilor. El a declarat că bărbaţii regretă avortul în care au fost
implicaţi, dar de cele mai multe ori vor respinge acest regrest sau îşi vor
interioriza sensul de pierdere, mai degrabă decât să-şi exprime suferinţa. Ei
îşi vor manifesta această suferinţă în mod masculin: furie, agresivitate etc.
Se simte vinovat, ceea ce-l va împiedica să caute compasiune. Şi ar putea să se
întrebe de ce nu l-a păzit Dumnezeu pe copilul meu?
Mamele ale căror fiice au avut
avorturi suferă deopotrivă, uneori, se simt responsabile dacă au împins-o la
avort. Părinţii unei fete ar putea să fie foarte supăraţi pe ea, dar ar putea
să fie şi foarte îngrijoraţi pentru ea, ar putea să fie foarte supăraţi pe
prietenul acesteia, există foarte multă tensiune aici. Acest copil i-a schimbat
şi pe ei, ei sunt şi nu sunt bunici. Apare întrebarea de ce ni s-a întâmplat
acest lucru tocmai nouă. Iar dacă au impus fetei decizia avortului, sunt
încărcaţi cu o mare vină. Ei trebuie să-şi ceară iertare de la fată şi de la
copilul ucis prin avort, altfel fata va face tot ce-i va sta în putinţă ca să-i
facă viaţa amară mamei sale: poate să ia droguri, să consume alcool, se poate
implica în relaţii sexuale promiscue. Mama trebuie să-şi ceară iertare de la
fiica sa pentru ca împins-o să facă avort. Relaţia dintre bunică şi nepoată
este foarte importantă deoarece când bunica a fost însărcinată cu mama fetei,
toate ovocitele care au devenit copiii săi erau prezente şi în corpul mamei
fetei, când aceasta era de 4 luni în uter. Relaţia dintre bunică şi nepoţi este
foarte interesantă şi legată în mod reciproc. Chinezii spun că noi avem
tendinţa de a moşteni mai degrabă bolile bunicilor noastre decât ale mamelor
noastre, deoarece aceasta este chimia care formează esenţa a ceea ce suntem
noi. Cred că există o interconsexiune între mamă, fiică şi bunică. Există o potenţială sensibilitate în familiile
noastre în legătură cu aceşti copii care ar fi trebuit să fie aici şi nu sunt.
Mama are sufletul rănit, are sentimentul că a luat viaţa copilului său, se
simte – mai devreme sau mai târziu – responsabilă de ceea ce a făcut. Avortul
îşi schimbă în timp sensul percepţia. Chiar cei care fac avorturi recunosc
acest lucru pentru că avortul este un eveniment care îţi schimbă viaţa. Şi
diverse experienţe de viaţă pot aduce la suprafaţă durerea. Există un moment
oarecare când această durere se declanşează. Dar noi trebuie să spunem adevărul
despre avort. Avortul într-adevăr poate răni o familie întreagă, dar există şi
o rezolvare. Give God permission to heal you – say a prayer to God to ask
permission. Iertarea ne face mai buni, îl iert pe X şi îi doresc din străfundul
sufletului meu binele. Putem rezolva o mulţime de lucruri prin iertare.
Vindecarea este strict individuală. Unele femei nici nu spun că au făcut un avort
– ci procedură, operaţie – ceea ce înseamnă că nu sunt încă gata să pornească
pe drumul vindecării. Când vorbesc despre copilul lor – deja în conştiinţa lor
se întâmplă ceva. Ştiţi ce era – băiat sau fată? Există cercetări care
demonstrează că femeile poartă cu ele celule din fiecare copil conceput
vreodată – fie el fată sau băiat, astfel ele pot şti în mod intuitiv. Sau pot
spune: n-am idee, atunci sugestia este ca ele să se roage mult şi li se poate
arăta în vis. În Sfânta Scriptură există multe relatări despre întâlnirea unor
personaje cu Dumnezeu în vis. Sf. Maria cunoaşte durerea unei mame care şi-a
pierdut copilul prin avort, poate pentru că cineva a avut o problemă cu sarcina
ei, nu neapărat ea. Fecioara Maria, începând cu Bunăvestirea, ştia că ea putea
fi bătută cu pietre, Iosif putea s-o părăsească iar părinţii său puteau fi
batjocoriţi de acest eveniment. Ea a avut deplină încredere în Dumnezeu. Ea
vrea ca femeile să fie vindecate. Nu putem plânge pe cineva pe care nu-l ştim. A
făcut un avort dintr-un simţ eronat al iubirii – a vrut să-şi protejeze
prietenul, a vrut să nu le facă probleme părinţilor etc. , în detrimentul ei.
Ea iartă mult. Femeia poate schimba dinamica internă a lumii, tot aşa cum
bărbatul poate schimba dinamica externă a lumii. Este vorba de femeia fragilă,
cu răni sufleteşti. Toţi oamenii avem răni sufleteşti, suntem uneori sfărâmaţi
în bucăţi mici, dar Dumnezeu este cel care le adună şi le dă un nou sens.
Microhimerism (Diana Bianchi) Organismul mamei
poartă celulele ficărui copil conceput (fie că a dus sau nu sarcina până la
capăt), dar şi ADN-ul soţului nostru toată viaţa. Este un fenomen care se
numeşte microhimerism. Diana Bianchi
de la Universitatea Taft din SUA a studiat biologia celulelor fetale intacte,
care circulă în sângele mamei şi care persistă în organismul acesteia timp de
decenii, post-partum, adică după ce mama a născut. „Unele dintre aceste celule
au proprietăţi de celule stem şi participă în repararea ţesutului mamei, când
în organismul ei apare vreo boală.” (Diana Bianchi, Şcoala de Ştiinţe
Biomedicale Sackler, Universitatea Taft, SUA)
Avortul chimic este mai devastator din punct de vedere al urmărilor psihice pentru femeie.
Femeia ia pilula de avort şi poate pleca acasă, la cursuri, la şcoală, oriunde,
dacă pierde copilul, când este singură, ce poate face? Uneori, femeile văd
acest copil. Pilula se presupune că omoară copilul la vârsta când acesta nu
poate fi încă perceput, dar, uneori, femeile mint sau nu-şi dau seama de vârsta
intrauterină exactă a copilului. Femeile care au trecut printr-un avort chimic
pot avea reacţii ciudate. Dacă se află la baie, nu ştiu ce să facă – să tragă
apa, ce să facă cu copilul? Consecinţele psihologice sunt mult mai
traumatizante. Am întâlnit câteva femei în această stare. Nu contează modul
prin care pierd copilul, sunt faţete diferite ale acestei probleme. În avortul
chirurgical, este altcineva care face acest lucru. În avortul cu pilulă –
femeia este cea care ia pilula. Ea consideră, la început, probabil, că poate
face acest lucru singură, „cu mâna ei”, cu alte cuvinte. Dar este un proces
ireversibil, nu mai poţi face nimic după aceea. Iar consecinţele psihice sunt
devastatoare. Ele nu-şi pot ierta acest lucru – cum am putut face asta? Sau
unele vor să oprească acest proces. Dar nu mai este posibil. Odată început,
trebuie terminat, pentru că dacă copilul moare în interiorul organismului tău
şi nu este scos afară, poţi face septicemie.
Concluzie
În organismul
femeii au loc schimbări importante, cruciale, o dată cu orice contact sexual. Lichidul
seminal, care duce spermatozoizii, conţine 30 de compuşi chimici în el,
zaharuri, minerale şi multe alte elemente, precum şi hormoni: dopamină, hormoni
luteinizanţi, hormonii foliculorstimulanţi. Acest lichid se menţine în
organismul femeii cel puţin 15 ore. În creierul său se declanşează procese
chimice, care înseamnă legătură, este schimbată pentru totdeauna organismul,
care timp de 15 ore îi absoarbe lichidul său seminal. De aceea Dumnezeu nu ne-a făcut pentru
întâlniri de o noapte. El ne-a făcut să fim legate de un singur bărbat şi să
devenim unul, cu adevărat.
Tentaţiile
astăzi sunt enorm de mari, mai ales pentru tineri. Pe toate canalele de presă,
TV, internet, se vorbeşte despre extraordinara contracepţie artificială, care
îţi „dă controlul asupra propriului corp”, „asupra propriilor copii” etc. Ni se spune: nu e nevoie să faci copii până
nu-ţi „petreci viaţa”, dar după vârsta de 30 de ani, fertilitatea femeilor
scade simţitor. Iar, pe de altă parte, chimia contraceptivelor a redus
fertilitatea nu numai a femeilor, ci şi pe a bărbaţilor cu 50%, de la apariţia
pilulei. (Vezi cartea The Estrogen Effect,
Deborah Cadbury) Aceasta deoarece hormonii sintetici sunt substanţe foarte
stabile şi, dacă s-au infiltrat în apă, greu sunt scoase de acolo. De asemenea,
dacă foloseşte contraceptive, femeia nu mai este conectată la grup, din punct
de vedere bilogic, natural. Apoi, ea poate face o alegere proastă, în ceea ce
priveşte soţul său, pentru că anticoncepţionalele scad proprietatea femeii, dar
şi a bărbatului, probabil, de a-şi percepe în mod natural sistemul de
histocompatibilitate. Şi atunci poţi întâlni pe cineva cu un sistem imunitar
foarte asemănător cu al tău şi drept rezultat vei avea probleme de fertilitate
sau poţi să nu ai copii deloc şi să suferi din acastă cauză. Dacă iei
contraceptive şi rămâi însărcinată, poţi să faci avort, poţi contracta boli cu
infecţie sexuală, HPV, ce poate cauza cancer genital. Pe de altă parte, pilula
cu estrogen este carcinogenică ea însăşi, se ştie acum cu siguranţă acum acest
lucru.
Femeile sunt
schimbate, pe de altă parte, de fiecare sarcină, de fiecare copil conceput, fie
că au dus sarcina la termen, fie că nu. Mamele poartă celulele fiecărui copil
conceput. Dacă celulele pe care le moştenesc de la aceşti copii sunt identice
cu cele ale mamei, acestea pot vindeca mama, atunci când ea se îmbolnăveşte.
Copiii, la rândul lor, poartă celule de la toţi fraţii şi surorile concepuţi
înaintea lor. Taţii sunt la fel de mult schimbaţi de sarcină, atât emoţional,
cât şi fizic, pentru că în organismul lor se declanşează procese bichimice
complicate, care au drept scop, relaţionarea mai bună cu copilul şi cu mama
copilului, uşurarea eforturilor după naştere ale mamei etc. De aceea, când are
loc un avort, la nivel psihic, au loc schimbări importante şi asupra taţilor,
nu numai asupra mamelor. De altfel, avortul este un fenomen care poate afecta o
familie întreagă, de la mamă, tată, fraţi, surori, inclusiv familia extinsă,
bunici, veri, unchi etc.
Date avort
România:
Anul
|
Naşteri vii
|
Avorturi
|
2006
|
219 483
|
150 246
|
2007
|
214 728
|
137 226
|
2008
|
221 900
|
127 909
|