vineri, 12 octombrie 2012

Iubim viața?



După lupta care se dă pentru a se naște un copil, unii părinți și copiii lor pierd această luptă și fac avort, iar alții o câștigă…
Părinții duhovnicești arată că, după lepădarea de credință, cel mai mare păcat este avortul-luarea vieții unui copil nenăscut…Din păcate, România se află pe primele locuri în lume în această privință, iar statisticile arată că după 1989 au fost uciși prin avort tot atâția copii cât reprezintă populația României acum, și aici nu mă refer doar la avortul chirurgical ci și la avortul datorat efectului abortiv al mijloacelor de contracepție , lucru care, de multe ori rămâne necunoscut viitoarelor mame.
Viața omului, ca dar al lui Dumnezeu începe în momentul concepției, atunci se sădește sufletul și tot atunci se formează o persoană unică,  irepetabilă,  deci dreptul la viață începe cu dreptul fătului de a se naște. Dacă acesta este ucis, sufletul nemuritor nu se poate pierde, el se rătacește și așteptă să fie salvat, să fie mântuit...dacă ar fi ajuns să se nască, probabil că și-ar fi câștigat singur mântuirea, ar fi luptat pentru obținerea ei, dar în acest caz cineva trebuie să o obțină pentru el...”mama”…ea trebuie să lupte, să încerce să repare ceea ce a stricat, să îl ajute să intre în Împărăția Tatălui, să reușească să vină acasă amândoi la vremea rânduită...
Adevărul este ca toate sunt îngăduite de Dumnezeu pentru mântuire...El vrea sa-L cunoaștem și să înțelegem sensul suferinței, să luptăm pentru tămăduirea sufletului...poate că, în aceasta stă și taina credinței noastre, în faptul că, după căderea urmată de ridicare apare mântuirea...am învățat multe lecții de-a lungul timpului, și nu puține dintre ele au fost dureroase...unele, probabil că eu le-am cerut sa fie așa, iar altele au fost obligatorii...și pentru că uneori nu am vrut să învăț anumite lucruri din prima, unele experiențe s-au repetat, tocmai cu scopul de a mă face sa învăț ceea ce am refuzat de la început...acum, uitîndu-mă în urmă, am impresia că nu am căzut niciodată, ci doar m-am oprit...
 Eu cred ca viața aceasta este minunată...oamenii din jurul nostru o fac să fie așa...am mai  învățat că oamenii pe care-i primim în viața noastră sunt aici doar pentru o perioadă, iar la un moment dat ei o să plece...și am văzut că, într-adevăr, mai sunt oameni care se jertfesc pentru aproapele, iar noi trebuie să le urmăm și să fim mai buni... Dumnezeu îi ajută pe cei care se roagă Lui și poate face minuni, numai ca noi să avem această credință ...și vrea să ne asemănăm Îngerilor...Îngerii Îl slăvesc mereu pe Dumnezeu...


(Voluntară ASCOR - Proiectul Dreptul la viață - Ana Maria Pascariu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu