Bucuriile Echipei „Dreptul la viata”

Efectele miraculoase ale rugaciunii ...

2012-02-19T22:18:00.002+02:00

"Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei."

Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral.

Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută "trezie uşoară"

Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.

Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl , instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare..De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.

Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.

Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.

Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.

camelia buleu: Această putere vindecătoare pe plan fizic, moral şi spiritual a rugăciunii Tatăl Nostru şi a rugăciunii, în general, spusă cu credinţă, am vazut-o cu ochii mei în programul 12 Paşi pentru Alcoolici Anonimi şi Al-Anon (pentru familii afectate de alcoolism).

Oameni care erau la un pas de moarte sau pacienţi în spitale de boli mentale au suferit transformări miraculoase. Nu numai că le-a dispărut obsesia alcoolului, dar au ajuns să aibă o sănătate perfectă. Pentru a-şi menţine această stare, continuă să se roage, să practice cei 12 Paşi şi să se abţină de la orice substanţă cu prorpietăţi psihotrope, inclusiv uneori anestezia la dentist. Părintele Ortodox Melethios Weber, în cartea sa

"Doisprezece Paşi de Transformare" (Twelve Steps of Transformation)

a ne minti...

2012-02-19T17:55:00.002+02:00

Să neminţim pe noi înşine ne este mai adânc înrădăcinat decât să-i minţim peceilalţi! Nu piroanele l-au răstignit pe Hristos, ci Iubirea! Dacă vrei săînvingi lumea toată, învinge-te pe tine! Marea taină a existenţei noastre nuconstă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti. Munca purifică mintea,formează omul, iar pălăvrăgeala îl descompune. * F.M.Dostoievski.

Pomenirea Marelui Sfant Valeriu Gafencu

2012-02-17T21:05:00.001+02:00

Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti, in Basarabia. In toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani munca silnica, Valeriu Gafencu avea varsta de 20 de ani. Era student in anul al II-lea al Facultatii de Drept si Filosofie din Iasi.

Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand: “Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere diactice”. Pledoarie inutila, fiindca dictatura antonesciana nu a vazut cu ochi buni activismul nationalist-crestin al tanarului Gafencu, care voia ca tot mai multi elevi si studenti sa se inscrie in Fratiile de Cruce, pentru a se pregati de lupta impotriva comunismului bolsevic ce ameninta atunci Romania.

Tanarul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941 - 1944) si de la Pitesti.

Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-inchisoare Tg. Ocna intr-o stare atat de grava incat supravietuirea sa timp de doi ani (pana la 18 febr. 1952) poate fi considerata drept o minune.

Pretul rezistentei sale morale si spirituale in fata ighemonului comunist de la Pitesti a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglinar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul. Chipul sau era insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, asupra careia depun marturie multi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se desparteau defel de rugaciune.

In ultimul an, hemoptizia (scuipa sange) il transformase intr-o “epava”. La prima vedere, caci lumina sfinteniei trecea dincolo de bietul trup in suferinta si ii atingea pe ceilalti detinuti. Cu aceasta figura de sfant - care nu poate fi explicata natural, intrucat se stie ca boala care il rodea aduce doar deprimare si schimonosire a chipului - a trecut la cele vesnice.
Cu numeroase plagi tuberculoase pe trup - care supurau permanent - Gafencu si-a asteptat moartea cu o seninatate care i-a inmuiat si pe gardienii-calai. Trupul sau se facuse cu adevarat lacas al Duhului Sfant. Pentru credinta sa, Valeriu a fost invrednicit de Dumnezeu sa-si cunoasca ziua mortii.

Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pe care sa i le pregateasca pentru ziua de 18 februarie a aceluiasi an. A mai cerut ca o cruciulita (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) sa-i fie pusa in gura, pe partea dreapta, spre a fi recunoscut la o eventuala dezgropare.

La 18 februarie, intre orele 14.00 si 15.00, dupa momente de rugaciune incadescenta (cu fata transfigurata), Valeriu a rostit ultimile cuvinte: “Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul”.

La targa unde a fost depus, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a tuberculosilor), au venit si s-au inchinat, pe rand, toti detinutii, iar calaul Petre Orban a plecat din inchisoarea pentru intreaga zi, pentru a-i lasa sa-si ia ramas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale. Si-a sacrificat, pentru Hristos si neam: tineretea, profesia, familia, libertatea si viata.

http://www.valeriugafencu.ro/resurse-web/documente/pr.-gheorghe---predica-despre-valeriu-gafencu.html

Pentru rugaciunile acest mare Sfant Mucenic Valeriu, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi pacatosii! Amin

Marturie

2012-02-08T10:35:00.004+02:00

„Femeie, lasă copilul să trăiască şi voi avea Eu grijă de amândoi!…”

Mă numesc Daniela şi am descoperit acest site căutând pe internet un fel de alinare pentru suferinţa pe care o trăiesc de 9 luni…

Am să vă povestesc pe scurt viaţa mea complicată şi dureroasă. Am 38 ani şi am fost căsătorita până acum o luna. Am doi băieţi: de 20 si respectiv 18 ani. Cel de 18 ani are schizofrenie şi se pare că e cronică. O primă suferinţă în viaţa mea. A doua suferinţă a fost faptul că am fost obligată să mă căsătoresc cu soţul meu acum 18 ani fără să-l iubesc; nu voi intra în amănunte dar asta a fost… Nu l-am iubit niciodată drept pentru care m-am hotărât pentru divorţ.

În urmă cu doi ani am cunoscut un bărbat cu 9 ani mai mic decât mine si ne iubim foarte mult. Este bărbatul cu care sunt logodită şi religios. Cu soţul meu nu am avut cununie religioasă pentru că nu a dorit acest lucru.

Acum voi aduce în discuţie problema cumplită a avortului: în primul an când l-am cunoscut pe acest bărbat, Peti se numeşte, mi-am dorit foarte mult un copil. El era plecat în Statele Unite şi trebuia să vină în decembrie anul trecut ceea ce s-a şi întâmplat. Până să vină mă rugam Domnului nostru Iisus să-mi dea un copil şi plângeam cu lacrimi amare de câte ori îmi imaginam acel copil. Bărbatul din viaţa mea, cel pe care-l iubesc, îl dorea şi el.

Într-o seară am avut un vis, după lacrimile pe care le vărsam zilnic în care Domnul Iisus mi-a apărut şi mi-a spus: „Nu plânge femeie ca până nu se termină anul vei avea copilul”. M-am trezit emoţionată şi marcată. Nu-mi venea să cred ca Domnul Iisus mi-a auzit dorinţa…

Peti a venit pe 15 decembrie şi am să vă spun că – există minuni dumnezeieşti – în perioada 25-30 decembrie am rămas însărcinată!!! Pe data de 10 ianuarie mi s-au confirmat 3 săptămâni de sarcină! Pentru mine A FOST SI VA RĂMÂNE O MARE MINUNE PE CARE DOMNUL NOSTRU MI-A
ÎNDEPLINIT-O.

Însă, acest copil trebuia să se nască, iar eu nu eram divorţată încă: aveam şi am un copil cu probleme, Peti urma să se întoarcă în Statele Unite pentru încă ceva vreme, nu aveam nici un sprijin care să mă ajute în a păstra copilul. Au urmat două luni şi jumătate de chinuri, lacrimi si frământări: să păstrez sau nu sarcina. Pentru mine era şi va rămâne un dar divin….

Însă conştiinţa crudă şi raţiunea tăioasa mi-au „spus”: ai deja un copil cu probleme, îngrijeşte-te de acesta şi lasă-l pe celălalt… nu e drept să-l ignori şi să-l sacrifici pe cel bolnav…”

Şi astfel, plângând şi frământându-mă, am avut al doilea vis cu Domnul Iisus care mi-a spus: “Femeie, lasă copilul să trăiască că voi avea Eu grijă de amândoi!…”.

Am fost şocată…! Şi cu toate aceste semne sunt o mare criminală. Pe data de 2 februarie am înfăptuit crima şi am renunţat la copil… am ignorat arul şi mesajele divine.

Nu am cuvinte care să arate starea în care, încă, mă aflu: sunt deprimată, iau tranchilizante şi antidepresive, am îmbrăcat un copil de 9 luni luat de pe strada, i-am luat jucării, dar nimic… Nici o rugăciune nu mă ajută… Nici un sfat nu-mi schimbă starea!

Şi încă ceva important! Cât timp eram însărcinată, Răzvan, băiatul meu bolnav a fost bine. Nu avea halucinaţii, nu auzea voci… Însă după avort copilul s-a îmbolnăvit şi nu mai intră în lumea reală cu nici un
tratament antipshihotic. Se pare că îl pierd şi pe el în lumea lui ireală. Dar cred că aceasta este una din pedepsele pe care le merit pentru fapta mea! Nu aveam dreptul să iau viaţa acelui copil mai ales ca era aşa de dorit şi era şi un dar divin! Răzvan nu-şi mai revine, trăieşte în lumea lui cu vocile false şi halucinaţiile, şi nici eu nu-mi mai revin. Urmează să mă căsătoresc cu Peti curând şi am sperat că dacă voi avea alt copil cu el îmi voi reveni… Am analizat aceste lucruri şi tot nu este bine… Crima înfăptuită rămâne adânc în suflet!

Ştiu că e lungă această mărturisire dar aş dori să o publicaţi, ca să opriţi şi alte viitoare crime împotriva unor suflete nevinovate, împotriva darului divin cu care Dumnezeu ne consfinţeşte viaţa. Pentru că un copil este o minune!

Nu am cuvinte să vă spun toată gama de sentimente în care trăiesc: inutilitate, disperare, vinovăţie, suferinţă…

DAR…! CEA MAI MARE PEDEAPSĂ ESTE CEA DATĂ DE CONŞTIINŢA CARE MĂ CHINUIE!!!… Şi nu cred că există scăpare pentru asta.

În fiecare marti… e zi de post pentru mine… într-o marţi s-a întâmplat.

Voi rămâne toată viaţa marcată de acest eveniment şi vreau să vă spun acum, când plâng iar: opriţi-vă să ucideţi suflete nevinovate!! ! Ce urmează după aceasta e cumplit de trăit, şi sentimentul de a fi o criminală e copleşitor şi degradant.

Oare cine sau ce mă poate ajuta pentru că simt cum viaţa mea se sfârşeşte!…
Oare unde este copilaşul meu acum?

Daniela

Sursa:

http://www.avort. net

http://www.impantok ratoros.gr/ poveste-impresio nanta.ro. aspx

Însusi Dumnezeul pacii sa va sfinteasc pe voi desavârsit, si întreg duhul vostru, si sufletul, si trupul sa se pazeasca, fara de prihana , întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos. 1 Cor. 14, 33. 1 Tes. 3, 13. 2 Tes. 3, 16.

Tortura intrauterina

2012-02-08T10:15:00.000+02:00

Acum mai bine de treizeci de ani, judecatorul Harry Blackmun de la Curtea Suprema de Justitie a SUA decla ra: "cuvantul persoana, asa cum este folosit in al patrusprezecelea Amendament, nu ii include pe cei inca nenascuti”. Aceasta opinie, instaurata ca lege prin decizia Roe Contra Wade, a favorizat in mare masura, prin subtilul mesaj pe care-l transmitea, graba spre avorturile de convenienta. Daca un "fetus" (fiind diferit de "copil") nu este o "persoana", atunci este de presupus ca fetusul nu poseda caractere personale, negandu-i-se inclusiv capacitatea de a resimti durerea.

Organizatiile pro-vita au incercat sa sensibilizeze publicul cu privire la adevarul privind aceasta chestiune, folosind o sumedenie de mijloace, cum ar fi filmul "The Silent Scream", si reprezentari grafice ale avorturilor saline. A fost prea putin si lipsit de rezultate. Publicul american a acceptat avorturile la cerere ca pe o caracteristica normala a propriei culturi, acestea incluzand si avorturile prin nastere partiala. Acestea implica rotirea copilului ajuns la termen, inainte de nastere; prinderea picioarelor si extragerea copilului in asa fel incat doar o portiune a capului ramane "nenascuta"; apoi, injunghierea partii posterioare a capului copilului pentru a crea un orificiu, astfel incat creierul sa poata fi aspirat iar craniul zdrobit. Prin astfel de mijloace sunt ucisi anual mii de copii, desi marturii importante, inclusiv Colegiul American al Obstetricienilor si Ginecologilor, a declarat ca nu exista vreo situatie medicala care sa necesite astfel de proceduri. Nu este altceva decat o metoda aprobata prin lege de a scapa de un copil nedorit. Cu alte cuvinte, infanticid legalizat.

La inceputul lunii iunie, 2004, mass-media a subliniat decizia judecatoarei Phyllis Hamiltor de la Curtea Districtuala a SUA, care sustinea ca interzicerea avorturilor prin nastere partiala este neconstitutionala. Ea argumenta, im-Potriva opiniilor medicale prevalente, ca nu exista dovezi clare potrivit carora copilul ar simti vreo durere in urma acestei proceduri. in plus, sustinea ca problema durerii este "irelevanta", deoarece legea care permite aceasta procedu-ra nu ia in discutie durerea, ci se concentreaza doar asupra dreptului mamei de a pune capat vietii copilului ce creste inauntrul ei.

O sursa pro-vita, (www.lifenews.com), sublinia un aspect ce ar putea fi privit ca un fel de ironie: "Hamilton a spus ca problema durerii fetale nu este adevarata, deoarece copiii nenascuti pot resimti dureri mai mari in cursul altor proceduri abortive, cum ar fi cea "prin dezarticulare" - in Cursul careia copilul este dezmembrat".

Simt copiii nou-nascuti durerea? Simte un copil durere in timpul vietii intrauterine? Raspunsul este evident de la sine. Iar monitorizarea copiilor avortati, cel putin in etapele avansate ale sarcinii, demonstreaza - imposibil de negat - ca ei resimt durerea acuta de-a lungul procedurii, adica, pana cand mor. Sa ne imaginam ca noi insine (sau propriul copil) suntem sfasiati bucata cu bucata, pana in momentul in care un organ vital este distrus si agonia ia, in cele din urma, sfarsit.

Imi dau seama ca este groaznic. Pot provoca reactii ostile din partea organizatiilor care favorizeaza avortul si angoasa acuta la femeile care au trecut printr-un avort. Regret teribil ca generez, intr-o oarecare masura, probleme numeroaselor femei care sufera de ceea ce numim "sindromul post-avort". Si sunt constient de faptul ca exista situatii in care o femeie pur si simplu nu-si poate duce la termen copilul.

Dar, pentru prea mult timp nu am spus nimic despre acest subiect. In ultimii trei ani, grija organizatiilor pro-vita s-a axat asupra embrionilor, indeosebi din cauza disputei privind recoltarea celulelor stern embrionare in scopuri terapeutice. Viata embrionara este, cu certitudine, o viata omeneasca si trebuie sa fie respectata deplin.

Nu se intampla acelasi lucru si cu un fetus in plina dezvoltare: un copil care se dezvolta intrauterin. Principiul protejarii vietii embrionare trebuie, fara indoiala, pastrat si aparat. Dar aceasta protectie trebuie extinsa in intregime si asupra unei fiinte simtitoare, a unui copil care simte durerea si care traieste deplin urmarile faptului ca este sfasiat sau ca i se implanta foarfecele in partea posterioara a capului.

Starea morala a unei societati este apreciata prin modalitatile in care isi trateaza cei mai vulnerabili membrii, indeosebi pe cei mai mici si pe cei mai varstnici. Daca societatea americana considera durerea suferita de un copil in timpul unui avort ca fiind irelevanta, atunci inseamna ca ne-am coborat pana la barbarism. Poate fi irelevant din punct de vedere al legilor care sunt astazi in vigoare, sau poate fi irelevant pentru cei care profita de pe urma industriei avorturilor. Dar nu poate fi considerat irelevant pentru oricine are o constiinta morala.

Si astfel, este timpul se ne extindem perspectiva si sa vorbim tare si clar legiuitorilor, medicilor si altora care formeaza opinia publica. Este timpul sa privim realitatea in fata, recunoscand ce se intampla cu 1,3 milioane de copii nenascuti in fiecare an, si - in vreme ce cerem iertare lui Dumnezeu si vindecare de orbirea noastra morala - sa lucram in parohiile noastre, in casele noastre, prin organizatiile pro-vita si prin legiuitorii nostri, pentru a pune capat la ceea ce pe drept cuvant a fost numit "holocaustul avorturilor". Este timpul sa auzim porunca evanghelica de a oferi "pe cei mai mici ai nostri" lui Hristos: nu sub forma de victime si cadavre, ci ca fiinte vii, prospere, in siguranta si cinstiti purtatori ai dumnezeiescului Sau chip.

Parintele John Breck

[sursa http://www.crestinortodox.ro/morala/tortura-intrauterina-118967.html]

În Iordan botezandu-Te Tu Doamne...

2012-01-02T18:21:00.000+02:00

În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat;
că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te;
şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea Cuvântului.
Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie!

Mesaj către adolescenți!

2012-01-02T18:16:00.001+02:00

Cadou de Craciun - Dan Puric

2011-12-26T18:57:00.000+02:00

Cuvinte de mult preț, dăruite în această emisiune, a cărui invitat este Dan Puric.
Nu pentru renume, sau pentru publicitate public aceste filme, ci mai ales pentru importanța informației primită de aici. Este necesar să cititm... să căutăm să știm... pentru a avea echilibru în vremea grea ce vine...
Dumnezeu lucrează prin oamneni... prin Duhul Său cel Sfânt!

partea întâi

partea a doua

partea a treia

partea a patra

În plus: http://inregistrari.antena3.ro/view-26_Dec-2011-100_de_minute-32.html

IPS Teofan - Mesaj de Craciun!

2011-12-24T13:37:00.000+02:00

Iubiți fii și fiice întru Hristos Domnul,

am ajuns, cu mila lui Dumnezeu, la marele Praznic al Nașterii Domnului. Colindătorii bat la ușa sufletelor noastre pentru a ne împărtăși vestea cea bună a Nașterii lui Hristos din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu prin adumbrirea Duhului Sfânt. Inimile și glasurile curate ale copiilor purtători de colind sfânt ne mărturisesc adevărul că Dumnezeu S-a coborât pe pământ și a locuit printre noi pentru a ne ridica la ceruri, făcându-ne părtași vieții celei veșnice și nestricăcioase.

Cu ochii credinței vedem pe Maica Domnului cu Pruncul în pântece călătorind de la Nazaret spre Betleem, vedem peștera cea săracă în care S-a născut dumnezeiescul Prunc. Prin ochii credinței asistăm la primele zile trăite de Hristos printre noi, oamenii: Îl însoțim ca prunc în Ierusalim la opt și la patruzeci de zile de la naștere, Îl însoțim în Egipt fugind de mânia ucigătoare de prunci a lui Irod, iar apoi în drumul de întoarcere către Nazaretul Galileii.

Toate aceste momente legate de nașterea și copilăria lui Hristos trezesc în noi dorul după puritatea copilăriei, după căldura unei familii în care domnește bucuria, armonia și pacea, dorul după o viață curată și sfântă pe care o aflăm în fiecare copil nou născut în lume, deoarece „copilul este mai aproape decât noi de firea lucrurilor, mai aproape de Dumnezeu” (1).

Iubiți frați și surori întru Hristos Iisus Domnul,

La Nașterea lui Hristos, toate s-au umplut de bucurie. Oștirile cerești, lăudându-L pe Dumnezeu, cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (2). Păstorii, primind minunată înștiințare de la înger:

„Vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (3),

văzându-L pe Prunc, s-au întors la turmele lor „slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră și văzuseră” (4). Magii din Răsărit, purtători de alese daruri, ajungând în fața dumnezeiescului Prunc, „s-au bucurat cu bucurie mare foarte” (5).

De ce, oare, această bucurie mare? Pentru că

„Prunc, zice Profetul, s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (6).

Aceeași bucurie suntem chemați să o trăim și astăzi de praznicul Nașterii Domnului.

„Să se bucure cerul, rostesc imnele Bisericii, să se veselească pământul! Că S-a născut Mielul lui Dumnezeu.” (7) „Veseliți-vă, drepților, ceruri, bucurați-vă, săltați, munților, căci S-a născut Hristos.” (8) „Puterile cerurilor se bucură și pământul cu oamenii se veselesc” (9), căci „Domnul Iisus născându-Se din curata Fecioară, toate s-au luminat” (10).

Aceeași sfântă bucurie legată de Nașterea Domnului se prelungește în viața fiecărui om atunci când acesta mărturisește și trăiește, adânc și conștient, taina coborârii lui Dumnezeu pe pământ, moartea și Învierea Sa. Împărtășindu-se cu Sfintele Taine, adică cu Hristos Cel născut în Betleem, mort și înviat din morți, omul se naște din nou, renaște la o viață nouă altoită în Dumnezeu, devine „făptură nouă” (11). Pentru această naștere din nou, renaștere în Duhul, omul se bucură cu bucurie sfântă, bucurându-Se și Hristos împreună cu Preacurata Sa Maică, cu îngerii și cu sfinții toți.

Bucurie mare a fost, așadar, atunci când S-a născut după trup Fiul lui Dumnezeu. Bucurie mare este și atunci când omul se întoarce la Dumnezeu, renăscând duhovnicește. Mai există însă o bucurie, izvorâtă din bucuria Nașterii Domnului și din bucuria renașterii întru Hristos a omului, și anume bucuria venirii pe lume a unui copil.

Asupra acestei sfinte, mari și binecuvântate bucurii a nașterii de prunci dorim a ne opri o clipă astăzi, în ziua de praznic a Nașterii Domnului.

Nașterea de prunci a fost considerată de-a lungul vremii în toate tradițiile popoarelor o mare binecuvântare de la Dumnezeu revărsată asupra tatălui, mamei, fraților și surorilor mai mari, asupra întregii familii.

Zdruncinându-se adânc temeliile spirituale ale umanității în ultimele veacuri, nașterea de copii și-a pierdut mult, în conștiința multora, din aureola sa de har, bucurie și binecuvântare. Căutarea unei vieți cât mai comode și lipsite de grijă, diminuarea sau chiar pierderea simțământului jertfirii pentru celălalt în viața de familie duc la limitarea nașterilor la unu sau cel mult doi copii. Aceste manifestări, încurajate de legislații permisive în ceea ce privește avorturile, de comercializarea produselor anticoncepționale, care tot abortive sunt, de politici educaționale distructive în privința nașterii de prunci, prin mass-media și nu numai, sunt, în cele din urmă, consecința înstrăinării omului de Dumnezeu și expresia lipsei de nădejde în purtarea Lui de grijă.

Iubiții mei fii și fiice duhovnicești,

În aceste zile de praznic, pline de bucuria Nașterii lui Hristos, este bine să fim pătrunși de adevărul că aducerea pe lume a unui copil este izvor de bucurie, de bine și de binecuvântare pentru întreaga familie. Să întrebăm mamele în vârstă și pe soții lor, care au adus pe lume mulți copii, și ne vor spune că nu regretă nici un moment faptul de a fi avut o familie numeroasă. Vor zice că a fost greu, au fost și momente de cumpănă, dar acum, spre apusul vieții pământești, se bucură că au avut mulți copii. Să întrebăm și femeile sau bărbații în vârstă care n-au avut copii și toți, aproape toți, vor mărturisi tristețea de a fi fost lipsiți de copii sau de a se fi lipsit ei înșiși, prin avort sau anticoncepționale, de nașterea de prunci.

Să privim la familiile care și astăzi au, prin mila Domnului, mulți copii. Le este greu, au dificultăți materiale mari, dar bucuria le este pe măsură în cele mai multe cazuri. Copiii se ajută unul pe altul, se obișnuiesc de mici cu greutățile vieții, devin mai curajoși în fața obstacolelor, căci au experimentat de mici depășirea lor. În asemenea familii, dragostea între frați și surori este mare, spiritul de jertfă le definește viața, se mulțumesc cu puțin, sunt mai generoși, altruiști și, în genere, acceptă mai ușor unele privațiuni sau neîmpliniri personale. Relația lor cu părinții este frumoasă: îi ajută, îi înțeleg, îi iubesc.

Cele spuse mai sus nu sunt imaginare, nu sunt invenții, cum poate ar gândi cineva, ci sunt izvorâte din constatări personale, din viața unor familii de preoți sau de credincioși cu mulți copii, familii care împodobesc și astăzi unele parohii ortodoxe din țară și din străinătate. În aceste familii, în ciuda aparențelor, bucuria este la ea acasă. Sunt uneori lipsuri, alteori dorința de a avea bunuri materiale mai multe, sunt nopți nedormite și momente de cumpănă, dar bucuria de a fi mulți, de a fi împreună, de a fi sub ocrotirea lui Dumnezeu este imensă.

„Iată eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu” (12), pare să spună mama născătoare de mulți copii, precum Isaia profetul odinioară.

„Din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit laudă, pentru vrăjmașii Tăi, ca să amuțești pe vrăjmaș și răzbunător”,

pare să spună împreună cu împăratul David (13) tatăl ocrotitor al familiei cu mulți copii. Tot el se fericește, văzându-se înconjurat de fii și fiice, zicând:

„Fericit este omul care-și umple casa de copii; nu se va rușina când va grăi cu vrăjmașul său în poartă” (14).

Și mai presus de toate se aude glasul Mântuitorului Hristos în inima unei familii binecuvântate cu mulți copii:

„Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu” (15), căci „oricine va primi, în numele Meu, pe unul din acești copii pe Mine Mă primește” (16). Și „de nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor” (17).

Dreptmăritori credincioși,

Am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, spre sfârșitul anului 2011 de la Nașterea lui Hristos. A fost un an în care Sfântul Sinod al Bisericii noastre s-a aplecat cu mai multă atenție asupra Sfintelor Taine ale Botezului și Cununiei ca fundamente ale familiei creștine. Toți membrii Bisericii au fost chemați ca, într-un fel sau altul, să mediteze la perspectiva creștină în ceea ce privește nașterea, creșterea și educarea copiilor. Nădăjduim ca această preocupare a întregii noastre Biserici față de familia creștină să aducă roadele așteptate, și anume: tinerii să-și întemeieze familii creștine ferindu-se de desfrânare; în familii să se nască, rod al iubirii dintre soț și soție, pruncii binecuvântați de Dumnezeu; copiii să fie crescuți în frica de Dumnezeu, iubirea de neam și rușinea de oameni, după cuvântul bătrânilor noștri înțelepți de altădată.

Anul Nou, 2012, își va deschide în curând porțile. Vor fi zile bune și mai puțin bune, căci viața omului este alternanță de cer senin și furtună. Dacă în anul care vine familiile creștine vor fi mai numeroase, stăruind în „credință, în iubire și în sfințenie”, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur; dacă flagelul avortului, divorțului, desfrâului sau păcatelor contra firii va înceta sau, cel puțin, își va diminua din prăpădul lui distrugător; dacă mamele tinere vor da naștere copiilor cu care le-a binecuvântat Dumnezeu; dacă rugăciunea va fi stăruitoare, săvârșirea Sfintei Liturghii mai deasă și cu adânc duh de smerenie și stare de prezență; dacă românul va înțelege că fără Dumnezeu nu poate realiza nimic frumos, adânc și adevărat, atunci Anul Nou 2012 va fi un „an bineplăcut Domnului” (18), adică un răstimp de pace, nădejde, iertare între învrăjbiți, frățietate și nezdruncinată credință în Dumnezeu – izvorul a tot binele.

În duhul acestei așteptări mântuitoare, rog pe Dumnezeu să aibă pe fiecare în parte și pe toți laolaltă în iubirea milostivirii Sale, să ne ocrotească de tot răul și dușmănia, să ne ajute pentru a avea cele de trebuință ca hrană, casă, loc de muncă și cât mai multe familii binecuvântate cu copii mulți, frumoși și sănătoși în mintea și trupul lor.

***

Praznicul Nașterii Domnului cu bucurie sfântă!

Anul Nou, 2012, cu rod frumos în familie, în Biserică, în Țară și în lume!

La mulți, buni, frumoși și fericiți ani!

Al vostru frate întru Hristos și către Dumnezeu

doritor în rugăciune de tot binele,

† Teofan

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Note bibliografice

1. Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, București, 1995, p. 108.

2. Cf. Luca 2,13-14.

3. Luca 2,10-11.

4. Cf. Luca 2,16-20.

5. Matei 2,10.

6. Isaia 9,5.

7. Canonul Utreniei la Nașterea Domnului, Sedealna, glasul al 8-lea, în Mineiul pe Decembrie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005, p. 439.

8. Laudele la Nașterea Domnului, în Mineiul pe Decembrie, p. 446.

9. Ibidem, p. 447.

10. Stihira a doua la „Doamne, strigat-am…”, Vecernia la Nașterea Domnului, în Mineiul pe Decembrie, p. 426.

11. Galateni 6,15.

12. Isaia 8,18.

13. Psalmul 8,2.

14. Psalmul 126,5.

15. Marcu 10,14.

16. Marcu 9,37.

17. Matei 18,3.

18. Cf. Isaia 61,2.

Gând la Nașterea Domnului

2011-12-24T13:36:00.003+02:00

Ziua României!

2011-12-01T13:00:00.001+02:00

Dragi prieteni, Doamne ajută!

Cu multă bucurie şi emoţie dorescsă urez tuturor LA MULŢI BINECUVÂNTAŢI ANI, cu ocazia zilei noastre, 1decembrie, zi naţională a României!

Gândindu-mă la aceastăsărbătoare, observ cu durere, ca azi nu mai este atât de cinstită și respectatămai ales în rândul tinerilor. Deși sunt organizate celebrări deosebite înpiețele orașelor mari ale țării, gândul cu care ne trezim dimineața, vis a visde această zi... nu mai este la fel de plin de bucurie ca în anii din urmă cândbunicii noștri se pregăteau deosebit și întâmpinau sărbătoarea Marei Unirii, cuport popular și chiar cu o horă.

De aceea, încerc să aduc culoarepe acest blog cu tricolorul nostru sfânt. Și îmi doresc să vă îndemn să căutăma citi cu toții mai multe despre istora țării noastre, să lăsăm în urmăindiferența... și să îmbrățisăm cunoșterea.

Nu întâmplător în ajun, pe 30noiembrie, Biserica face pomenirea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chematla Apostolat de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, și mulțumită căruia aziizbutim ca popor ortodox! Această pomenire trebuie să ne amintească faptul cătoate bucuriile, împlinirile și chiar suferințele, sunt daruri ale lui Dumnezeupentru noi!

Un alt îndemn, este acela de a-ipomeni azi mai mult pe Eroii Neamului Românesc, pe Sfinții pământului nostru și să ne amintimcu emoție chiar de Sfinții închisorilor din perioada Comunismului.

Vă las spre vizionare un fim cerezumă în câteva cuvinte faptele de la 1 decembrei 1918, Imnul României, iarpentru că pe mine m-a senzibilizat foarte mult, postez aici și un filmdocumentar despre Sfântul Valeriu Gafencu.

În încheiere vă mai urez un postbinecuvântat cu roade duhovnicești!

(vă rog din suflet să vizionaţi toate părţile filmului despre viaţa Sfântului Valeriu Gafencu, ce le găsiţi pe site-ul YouTube, în continuarea acestuia)

Cu drag,

Georgiana Cazacu

Cuvânt către vizitator...

2011-11-27T17:05:00.001+02:00

Drag vizitator,

bine am revenit în noul an universitar! Vă dorim tuturor mult succes si bucurie în toți pașii!

Te așteptăm să ne vizitezi mai des iar gândurile așternute aici să folosească sufletului tău...

În arhiva Blogului găsești din ingredientele de până acum... descrieri din suflet și pentru sufletul tânăr (și nu numai).

De curând, am adăugat câteva articole ce descriu taina Sfintei Liturghii. Mulți dintre noi probabil ne-am întrebat ce se petrece, spre exemplu atunci când preotul iese cu Sfintele Daruri în fața credincioșilor sau ce reprezintă o anumită cântare din strană.

Eu personal am avut această curiozitate și de aceea am căutat să citesc mai multe despre Sfânta Liturghie, iar descoperind... nu pot să nu împart cu voi! Pe de altă parte, consider o obligație a fieacărui creștin să cunoască ce înseamnă Liturghia și de ce ne împărtășim cu Sfintele Taine, Trupul și Sângele Mântuitorului nostru. Așadar acesta este motivul pentru care public din cartea Pr. Florin Botezan. Să vă bucurati!

Un alt izvor de înțelepciune găsit aici pe acest blog, este cartea Înțelepciuniii lui Solomon și Ecclesiastul aflate în Vechiul Testament, pe care vă îndemn cu dragă inimă să le citiți.
Cu trimiteri la sursa originala, veți găsi explicații aparte ale acelor cuvinte prețioase. Bucuria mea a fost să descopăr trăiri și explicații ale unui rege, identice cu ale Sfintilor Părinți, însă exprimate într-un fel deosebit... să aruncați cel puțin o privire!
Solomon, fiul lui David, după moartea părintelui său s-a rugat lui Dumnezeu să-l lumineze pentru a putea conduce poporul său în locul tatălui, ca rege; Dumnezeu a iubit rugăciunea sa și arătându-i-Se l-a binecuvântat pe acesta cu înțelepciune: Si a zis Dumnezeu catre Solomon: "De vreme ce aceasta a fost in inima ta, si n'ai cerut multa bogatie, nici slava, nici viata vrajmasilor, si nici zile multe n'ai cerut, ci ai cerut intelepciune si pricepere ca sa-l judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus rege, intelepciunea si priceperea ti le dau; si-ti voi da bogatie si avutii si slava, asa cum nici un rege de dinaintea ta nu ti-a fost pe masura, si asa cum nici dupa tine nu va fi". (Vechiul Testamet, Intelepciunea si bogatia lui Solomon, 2 Paralipomena).

Pe parcurs voi mai aduce completări blogului, sper eu cât mai folositoare.
Alături de colegii din echipă, vom strânge idei constructive pentru tine.

De ești student/ă prin Iași , te îndemn să ni te alături ca prieten și voluntar! Iar de poposești prin alte locuri așteptam chiar să ne scrii din gândurile tale, trăiri, bucurii... Gândul tău poate apărea ca un articol aici pe acest blog tineresc!

Suntem o familie și putem fi și pentru tine! Îndrăznește!

Îți las spre vizionare unul din cele mai reușite filme ce ne arată cum viața se dezvoltă într-un mod miraculos... cine suntem noi... încă din pântecele mamelor noastre! Vizionare plăcută!

Clipele din studenție merită colorate și luminate de Duh Sfânt ca apoi pașii din viață să ne poarte doar spre mântuire!

Cu mult drag,
Georgiana

Doamne ajuta!

Alexandru Vlahuţă

2011-11-27T17:04:00.001+02:00

un model pentru părinţii de azi

Pruncii nenascuti se sinucid in uterul mamei

2011-11-14T23:52:00.001+02:00

....,daca nu sunt doriti - Mai bine zis ucisi de sentimentele mamei

Motto: “Consider ca avortul este printre cele mai mari pacate posibile” – Parintele Arsenie Papacioc

Medicul Thomas Verny din Toronto (Canada), un psihiatru cu renume, a facut recent o declaratie, ce a produs senzatie in cercurile medicale: “Copiii nenascuti se sinucid in uterul mamei care-i poarta, daca aceasta nu-i doreste”. A sustinut afirmatia pe baza unor fapte si a unor serioase cercetari, fiind convins ca mama-gravida poate transmite fatului sentimentele si temerile ei, determinandu-l sa se comporte astfel incat sa provoace propria-i rejectie, deci avortul spontan.

Dr. Verny, au tor al lucrarii Viata secreta a copilului nenascut, relateaza pe larg ca a ajuns la aceste concluzii dupa un studiu de ani de zile asupra a 400 de avorturi spontane, carora nu li s-a descoperit cauza. Intr-un procent foarte mare de cazuri, argumenteaza dr. Verny, mama a avut sentimente foarte amestecate la gandul responsabilitatii fata de copil dupa nastere, sentiment provocat de teama, nesiguranta, de eventualitatea de a naste un copil cu tare, frica de a fi parasita de sot, nasterea unui copil “din flori” etc. Presat de asemenea ganduri chinuitoare, organismul femeii in cauza provoaca o secretie de hormoni. Acesti hormoni, absorbiti de fetusi, le creeeaza acestora o stare de anxietate. Ei simt ca mama nu-i doreste, explica mai departe dr. Verny, iar in aceasta stare fetusul incetineste productia anumitor substante chimice in uter, substante vitale pentru procesul normal de dezvoltare a viitorului copil. In ultima faza, are loc, deseori, avortul spontan.

Cercetarile dr. Verny sunt sustinute de dr. David Chamberlain, psiholog la Centrul de tratament al anxietatii din San Diego (California), care declara: “Sunt convins ca numeroase avorturi spontane sunt cauzate de factori psihici. Fetusii ajung sa se sinucida! Ei pot fi serios lezati si afectati daca sunt respinsi emotional de mama”.

Conform dr. Verny, un fetus viseaza, invata, isi dezvolta memoria, are emotii: “Este pur si simplu fenomenal faptul de a sti ca un fetus este o fiinta care simte, experimenteaza, isi aminteste, o fiinta care reactioneaza la mediul inconjurator, fiind la randul sau influentat de acest mediu. Ceea ce m-a surprins in mare masura in cursul celor 6 ani de cercetari, a fost sa vad cum este influentat fetusul si in ce masura gandurile, sentimentele si reactiile mamei au importanta. Experientele s-au bazat pe date stiintifice precise: am fost totusi uimit sa descopar ca unele din superstitiile si credintele stravechi, pe care le denumim cu dispret “povesti de femei batrane”, s-au dovedit a fi cat se poate de adevarate. De exemplu, un fetus o poate auzi cat se poate de distinct cantand pe mama lui. Din a 16-a saptamana a procesului sau de dezvoltare, fetusul intoarce capul respingand o lumina puternica proiectata pe abdomenul mamei sale; dupa a 24-a saptamana incepe sa posede simtul gustului, iar din a 25-a el salta daca se bate intr-o toba. De la a 32-a saptamana dupa conceptie, fetusul face miscari rapide cu ochii in cursul somnului, ceea ce demonstreaza ca viseaza”.

Tot materialul utilizat de dr. Verny pentru lucrarea sa a fost obtinut in urma unor cercetari si experiente de ani de zile cu ajutorul unor aparate electronice ultrasensitive, prin studii psihiatrice asupra reactiilor femeilor gravide si ale fetusilor.

In loc de concluzie, Sfintii Parinti spun ca pruncul avortat “nu ar fi la bine, pentru nebotez, nici la rau, pentru nevinovatie”. Cuviosul Paisie Aghioritul povesteste:

“Intr-o noapte, Dumnezeu a ingaduit sa vad o infricosatoare vedenie, care mi-a aratat care este soarta acelor copii. Era in noaptea spre Martea Luminata. Aprinsesem doua lumanari in doua tinichele, asa cum obisnuiesc sa fac chiar si atunci cand dorm, pentru cei ce sufera sufleteste si trupeste, vii si morti. La ora 12.00, in miezul noptii, in timp ce rosteam rugaciunea lui Isus, vad un ogor mare, inconjurat cu un gard de zid, semnat cu grau care abia incepuse sa creasca. Eu stateam in afara ogorului si aprindeam lumanari pentru cei morti, pe care le lipeam de zidul imprejmuitor. In partea stanga era un teren viran, plin de stanci si vagauni, care se miscau mereu din pricina unui vuiet puternic alacatuit din mii de tipete sfasietoare, care-ti rupeau inima. Chiar si cel mai impietrit om s-ar fi umilit, daca le-ar fi auzit.

In timp ce sufeream din pricina acelor tipete sfasietoare si ma intrebam de unde provin si ce inseamna toate acestea pe care le vedeam, am auzit o voce spunandu-mi: “Ogorul cu grau, care inca nu a dat in spic, este cimitirul cu sufletele mortilor care vor invia. Iar in locul care se cutremura de tipetele sfasietoare, se afla sufletele copiilor care au fost omorati prin avorturi”.

Dupa aceasta vedenie mi-a fost cu neputinta sa-mi revin multa vreme, din pricina marii dureri ce am simtit-o pentru sufletele acelor copii. Nu am putut nici macar sa ma odihnesc dupa aceea, cu toate ca eram istovit de oboseala“.

Fragmente din “Iata duhovnicul. Parintele Arsenie Papacioc”, de Ieromonah Benedic Stancu, Editura Sophia, 2006

[sursa: http://tainacasatoriei.wordpress.com/2008/04/11/copiii-nenascuti-se-sinucid-in-uterul-mamei-care-i-poarta-daca-aceasta-nu-i-doreste/]

Catolicismul adevar sau fals?

2011-09-23T13:34:00.002+03:00

Sfantul Nectarie de Eghina arata cu argumente scripturistice si istorice ca Sfantul Apostol Petru nu a propovaduit la Roma. Papismul se bazeaza pe un fals, este o religie nelegitima

Dovezi despre nedeplasarea lui Petru la Roma de la anul 41 pana la anul 66, perioada de timp in care teologii apuseni sustin ca Petru a slujit ca episcop la Roma, adica 25 de ani

Teologii romano-catolici aseaza deplasarea Apostolului Petru la Roma pe la anul 41 dupa Hristos, adica in al doilea an al domniei imparatului Claudiu, sustinand ca a ramas la Roma 25 de ani, adica pana la anul 66, cand a suferit moartea muceniceasca sub Nero. Sa vedem mai intai daca asa stau lucrurile si daca cele afirmate sunt in acord cu cele istorisite de Sfanta Scriptura. Pentru a dovedi adevarul vom recurge la naratiunea istorica a Evanghelistului Luca despre calatoriile misionare ale Apostolului Pavel, in care facem cunostinta cu cei doi Apostoli, precum si cu epistolele lor. Din acestea va iesi la iveala timpul cand s-au intalnit cei doi Apostoli unul cu celalalt, unde au avut loc intalnirile, in ce an, si cine s-a deplasat cel dintai la Roma si daca Petru insusi s-a deplasat sau nu la Roma in aceasta perioada de timp.

[citeste aici tot articolul]

Recomand cu caldura acesta Carte document: Sfantul Nectarie de Eghina – DE CE Papa si supusii lui S-AU DESPARTIT de Biserica lui Hristos (o puteti cumpara de aici cu doar 10,90 RON)

[sursa: http://apologeticum.wordpress.com]

O scurta istorie a avortului la romani - un "sport" national care a luat amploare

2011-09-23T11:09:00.000+03:00

La romani, avortul e mai mult decat un drept castigat, e mai mult decat o practica larg raspandita, e de-a dreptul o traditie, pe care, o data impamantenita, n-au nestirbit-o nici vremile, nici vremurile.

ISTORIC: 1958-1966: la vremuri noi, naravuri noi

Victoria bolsevismului in Rusia a adus, pentru prima data in lume, ca masura concreta de emancipare a femeii, legalizarea avortului la cerere (1920). Treaba a mers unsa vreme de 16 ani, cand Stalin, contrar principiilor la care aderase cu trei decenii in urma, interzice avorturile, din ratiuni supreme de stat (sovietele erau pe spor natural negativ). Cum la vremea aceea pe Stalin nu prea puteai sa-l contrezi fara sa-ti pierzi (in cel mai fericit caz) libertatea (era anul de inceput al Marii Epurari), legea a ramas in vigoare pana dupa moartea sa.

Evident ca nici Romania noii oranduiri nu putea face rabat de la hotararile tatucului popoarelor, conducatorii ei fiind nevoiti sa astepte, cuminti, vremuri mai prielnice de la Moscova. Norocul lor s-a numit temperamentalul Hrusciov: in URSS se revine la legea din 1920, la noi incepe propaganda sovietica pro-avort, urmata de intrarea in vigoare, in 1957, a Decretului 463, care aducea si Romaniei emanciparea mult dorita.

Noutate absoluta pentru poporul mioritic, noul sport are priza nemaipomenita la public! Urmeaza un deceniu in care 3 sarcini din 4 se termina cu avort. Zeloase, romancele jucau cu infrigurare ruleta ruseasca in sectiile de obstretica-ginecologie ale patriei socialiste, iar personalul calificat nu mai prididea cu onorarea cererilor:

1 avort la fiecare 38 secunde, zi si noapte, timp de 9 ani!

Succes ideologic deplin, intr-o tara abia scoasa din ghearele mentalitatii burghezo-mosieresti. Cei care au avut totusi norocul sa se nasca atunci trag sforile in tara acum: Geoana si Vosganian (’58), Macovei, Pambuccian si Antonescu (‘59), Nica si Saniuta (’60), Oprea si Orban (’61), Videanu (’62), Baconschi si nevasta lui Mitrea(’63), Fenechiu (’65), ori prea umilul prim-ministru Boc (’66), ca sa numim doar cativa. Sa ai doar 25% sanse sa vezi lumina zilei la termen si sa te procopsesti cu pensie de parlamentar la batranete, asta numim noi noroc porcesc!

1967-1989: inutilitatea ignobilului decret 770

1 octombrie 1966. Speriat de popularitatea si impactul pe termen lung ale fenomenului (avorturile ajunsesera la peste 1 milion pe an), pe Ceausescu il apuca o grija subita pentru fenomenul demografic si viitorul natiei al carei carmaci devenise de putina vreme si-o-ntoarce, ca la Ploiesti, sau ca Stalin in ’36. Apare Decretul 770/1966 pentru reglementarea intreruperii cursului sarcinii, in care se stipula, negru pe alb, ca o gravida are voie sa avorteze daca indeplinea cel putin una din urmatoarele 6 conditii:

avea cel putin 4 copii (5 copii incepand cu 1985)
avea peste 40 ani (peste 45 din 1985)
suferea de o boala grava care se poate transmite ereditar si/sau cauza malformatii congenitale
suferea de o disabilitate fizica si/sau psihica incompatibila cu cresterea normala a unui copil
sarcina ii punea viata in pericol
sarcina era rezultatul unui viol sau incest.

Romancelor li se ingradeste, pentru prima oara, un drept de care abuzau de aproape un deceniu. Consecintele imediate au fost o dublare a fertilitatii, de la 1,9 la 3,7 copii/femeie si scaderea drastica a numarului de avorturi, dar niciodata sub 180.000 pe an (femeile trecute de prima tinerete si cele cu copii multi erau indreptatite de lege sa ceara avort, daca vroiau). Din 16,7 milioane de sarcini in perioada 1967-1989, 2 din 5 s-au terminat cu avort. Altfel spus, in ciuda restrictionarii impuse de legislatie, in spitalul socialist de stat tot s-a facut, oficial:

1 avort la fiecare 1 minut 21 secunde, non-stop, timp de 23 de ani

Concomitent a aparut un fenomen nou, menit sa rezolve dilemele celor carora li se aplica Decretul 770: intreruperile de sarcina in clandestinitate. S-au inmultit si dramele inerente practicarii lui: la fiecare 12 ore murea o femeie in urma unui avort ilegal!

1990-prezent: la vremuri noi, naravuri vechi

Vine lovitura de stat din decembrie 1989. A doua zi dupa ce il trimite la moarte pe Ceausescu, Iliescu semneaza Decretul nr.1 din 26.12.1989 in care se abroga o serie de legi, hotariri si decrete de pe vremea proaspat defunctului regim, printre care si infamul 770 si articolele 185-188 Cod Penal privitoare la avort. Romanii isi recastigau un drept vechi, daruit de Hrusciov si practica sa revine pe fagasul de dinainte de ‘67 (1,1 milioane de avorturi/an). Intre 1990 si 2008, din 11,6 milioane de sarcini, mai mult de jumatate (60%) s-au terminat cu avort. La nivel global, numai Rusia si Cuba au procente mai mari. Nepunand la socoteala intreruperile de sarcina din clinicile private (fenomen care a luat amploare in ultimii ani), care nu se raporteaza (?!), rezulta ca numai in unitatile sanitare de stat din Romania de azi se face cam:

1 avort la fiecare 1 minut 24 secunde!

Din înțelepciunea lui Solomon

2011-09-19T15:05:00.001+03:00

1. Cartea Înțelepciunii lui Solomon:

Capitole:

                   1. Adevarata intelepciune, fara de care nu poate exista dreptate.
                   2. Viata asa cum o vad necredinciosii.
                   3. Ce se intampla cu cei drepti si cu cei pacatosi.
                   4. Ce se mai poate intampla cu cei drepti si cu cei pacatosi.
                   5. Dreptii si pacatosii la judecata.
                   6. Regii sunt datori sa caute intelepciunea.
                   7. Inteleptul e un simplu om, dar intelepciunea il ridica deasupra.
                   8. Detinatoare a tuturor bunurilor, intelepciunea nu le poate lipsi regilor.
                   9. Rugaciune pentru dobandirea intelepciunii.
                  10. Intelepciunea a carmuit lumea inca de la inceput.
                  11. Din pustia Sinai, privire inapoi spre Egipt.
                  12. Rabdarea lui Dumnezeu e nemarginita.
                  13. Inchinarea la astre, la puterile naturale si la idoli.
                  14. Inchinarea la idoli; inceputul ei.
                  15. Israel nu e idolatru, dar Egiptenii sunt.
                  16. Egiptenii si-au atras pedepse, Israelitii, binecuvantare.
                  17. Egiptenii, robi ai intunericului.
                  18. Israelitii, beneficiari ai luminii. Din nou, Egiptul si Israel.
                  19. Prin Marea Rosie. Egiptul, mai vinovat decat Sodoma. Restaurarea naturii.

2. Ecclesiastul: „deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune”

       Capitole:

                  1. Prolog. Nimicnicia celor omenesti.
                    2. Zadarnicia a tot ce-i omenesc.
                    3. Vremea fiecarui lucru. Ce e bun pentru om. Nu exista dreptate.

Om si dobitoc. A te bucura de viata

4. Asuprirea celor slabi. Moartea e mai buna decat viata.

Gelozie si nesatiu. Nu e bine sa fie omul singur. Domniile schimbatoare: desertaciune.

                   5. Bogatiile sunt desertaciune. A te bucura de viata.
                   6. Zadarnicia bogatiei. Cugetari felurite.
                   7. Cugetari felurite. Lucruri de nepatruns. Femeia.
                   8. Cugetari felurite. A te bucura de viata. Taina lucrurilor.
                   9. Desertaciunea virtutii si a intelepciunii. A te bucura de viata.
                 10. Cugetari felurite.
                 11. A lucra cu luare-aminte si temeinicie. A te bucura de viata.
                 12. Prin batranete, omul, tot mai putin. Elogiul Ecclesiastului. Sfarsit.

[Vizualizați Biblia Online cu explicații, accesând aici]

[ Mulțumim organizatorilor site-ului www.crestinortodox.ro pentru informațiile accesibile tuturor]

DREPTUL LA VIAŢĂ

2011-09-16T12:42:00.003+03:00

Înconjurat de prea multe griji, mereu în criză de timp, cu sănătatea şubredă şi cu programul dat peste cap, parcă nu mai ai putere nici să rezolvi obligaţiile personale, dar, inevitabil, afli despre o mare nedreptate care se petrece în jurul tău: avortul. Te gândeşti cu tristeţe că foarte mulţi copii nu se mai pot bucura de frumosul dar dat nouă de Dumnezeu: VIAŢA. Nu se pot bucura de razele soarelui, de privirea caldă a mamei, de joaca prin zăpada pufoasă, de zâmbetul gingaş al unor persoane dragi, nu au dreptul la iubire, fericire, libertate, la... viaţă.

Tinerii iresponsabili de astăzi se îndepărtează de adevăratul sentiment de iubire, înlocuindu-l cu satisfacerea poftelor trupeşti şi nu se mai gândesc la urmări. Acest lucru le schimbă mentalitatea într-una egoistă, pătimaşă, iar, când apare o sarcină nedorită, aleg cu uşurinţă calea avortului prin pilule sau chiuretaje, încearcand să-şi justifice fapta prin amăgirea că viaţa nu începe în momentul concepţiei, sau chiar dacă începe, nu sunt pregătiţi pentru o sarcină, nu au posibilităţi materiale, nu pot întrerupe studiile, nu vor să aibă un copil aşa de repede, pentru că a fost doar un „accident” şi propriul lor copil este condamnat, pe nedrept, la moarte.

Majoritatea cazurilor de avort în România se petrec în rândul femeilor mai în vârstă, deja căsătorite, care au sprijin pentru a naşte şi întreţine un copil. Deci, nu ştii ce să mai crezi. Este avortul o comoditate? Dacă pătrunzi mai adânc în problemă afli că mai mult de jumătate din românce au făcut avorturi:12% au mai mult de 5 avorturi, cele mai în vârstă -68% din avorturi, iar cele tinere -30% -mamele din mediul rural fac mai multe avorturi - şi unul din trei copii a fost ucis înainte de naştere („Cotidianul”, 24.07.2007, Barometrul de opinie publică, comandat de Fundaţia Soros, realizat în luna mai 2007).

În 1993, România a fost înregistrată ca fiind ţara cu cel mai mare număr de avorturi din lume. De asemenea, ţara noastră are cea mai ridicată rată a mortalităţii datorată avortului, de cinci ori mai mare decât rata medie din ţările Europei. 87% din sarcini sunt întrerupte. Iaşiul este capitala avorturilor în ţara noastră, iar în 1997 era primul oraş din Europa în ceea ce priveşte numărul acestora. Foarte multe fete din licee şi chiar din gimnaziu recurg la această metodă contraceptivă, uneori chiar în timpul pauzei mari. În Iaşi, se fac zilnic aproximativ 60 de avorturi.

Te îngrozeşti de statistici şi întrebările îţi inundă mintea: ce pot face eu în privinţa asta? De ce să mă implic într-un fenomen atât de dureros? De ce să lupt eu pentru un copil, când propria lui mamă, care trebuia să-l ocrotească cu dragoste, l-a sortit pierzării înainte de naştere? De ce să-mi tulbur liniştea, gândindu-mă la secvenţe din timpul unui avort? De ce să intru în contact cu răceala şi indiferenţa cu care priveşte societatea de astăzi problema avorturilor în ţara noastră? De ce să mă contrazic cu prietenii şi colegii mei care îşi trăiesc viaţa în plăceri şi avortează prunci nevinovaţi prin „pilula de a doua zi”, sterilet şi alte mijloace contraceptive care ucid făptura nou-formată? De ce să nu las lucrurile aşa cum sunt pentru că oricum nu voi rezolva prea multe, am destule pe cap iar problema asta nu ţine de mine? DE CE SĂ LUPT PENTRU VIAŢĂ?

Personal, lupt pentru viaţă, pentru că nu pot sta degeaba, atata vreme cat indiferenţa UCIDE şi pentru că libertatea greşit înţeleasă aduce păcat şi moarte. Lupt pentru că avortul decimează populaţia României. În 1990, când s-a liberalizat avortul, au murit aproximativ 1 milion de copii care anul acesta ar fi împlinit 18 ani, iar din ’90 până astăzi numărul avorturilor este alarmant, înspăimântător: peste 10 milioane de prunci ucişi. Pentru 2050, cercetătorii americani de la World Population Prospects estimează pentru România o populaţie de 16 milioane de locuitori dintre care doar 2 milioane de copii („Evenimentul zilei”, 31 martie 2003). Preşedintele României a declarat la Sibiu, în cadrul conferinţei cu tema „Populaţia României – încotro?”, desfăşurată între 18-19 septembrie 2007, că în 2100 vor mai fi doar 8,6 milioane de români (“Lumina”, 19 septembrie 2007).

Efectele sociale ale îmbătrânirii populaţiei au început să apară. În 2003, 4,8 milioane de salariaţi susţineau prin contribuţie la bugetul asigurărilor sociale peste 6,2 milioane de pensionari. Acest dezechilibru contribuie la subfinanţarea sănătăţii şi învăţământului („Ziua “, 19 decembrie 2003).

Începând cu 1990, când am dobândit „libertatea”, numărul avorturilor în România l-a depăşit pe cel al naşterilor. România se încadrează între primele ţări din Europa şi din lume, ca număr de avorturi. Pentru asta au murit atâţia tineri la Revoluţie în 1989? Pentru asta au luptat înaintaşii noştri? Dar „răul triumfă numai atunci când oamenii buni stau deoparte” (Edmund Burka, 1729-1797).

Morala şi religia noastră creştin-ortodoxă, îndeamnă pe toţi fii ţării să ia atitudine faţă de un fenomen atât de nociv pentru familie, care se dovedeşte a fi, printre altele, avortul.

Avortul trebuie înţeles totdeauna ca o cale ce duce la moartea unui om, chiar dacă intervine în urma contraceptivelor, la numai câteva clipe de la concepţie. Din acel moment, celula nou formată reprezintă trupul unei noi persoane umane, iar Dumnezeu dă sufletul acelei persoane.

Nu putem să admitem că, deşi este microscopică, de o lună, două, trei, sau chiar mai mare, acea fiinţă nu trebuie să aibă dreptul deplin la viaţă, fiindcă nu s-a născut. Aşadar, nu ne putem pronunţa cu atâta uşurinţă cu privire la dreptul unui om de a se naşte sau nu.

Tot adevărat este că imaginile de la ecograf, din primele luni de sarcină, arată clar că fiinţa umană are viaţă încă din primele clipe ale concepţiei, chiar dacă aceasta are dimensiunile unui fir de nisip şi nu are încă un nume.

Să nu fim indiferenţi când miile de copii avortaţi în ţara noastră merg zilnic spre crematoriile spitalelor. Oare cum priveşte Dumnezeu ţara noastră, majoritar ortodoxă, care asistă cu indiferenţă la acest păcat strigător la cer şi ce pedepse ne aşteaptă când sângele copiilor ucişi vor cere dreptate de la El? Oare nu Mântuitorul spune: „Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40)?

Ce inimă poate avea un cadru medical care acum asistă la o naştere, îngrijindu-se atât de sănătatea mamei cât şi a copilului, iar peste un timp taie în bucăţi alt pruncuşor, punând în pericol şi viaţa mamei care a venit la avort? Pe de o parte lauzi copilul la ecograf, pe de altă parte „cureţi” locul, omorând, la cerere, un copilaş nevinovat!

Sub pretextul lipsei de bani se omoară mulţi copii. Oare nu Dumnezeu hrăneşte întreaga lume? Şi dacă are El grijă de păsările cerului, de plante şi de animale, nu va avea grijă de o persoană umană pentru care S-a răstignit din nemărginita Sa iubire? „Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea” (Ps. 70,7). „Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul” (Ps. 114,6).„Naşterea de copii este mai mult o chestiune de jertfă, şi mai puţin de mijloace materiale.”„Cei căsătoriţi nu trebuie să evite numai nezămislirea, ci şi programarea copiilor. Să se lase cu încredere în mâinile lui Dumnezeu şi să considere venirea fiecărui copil, un mare dar dumnezeiesc.” (Părintele Epifanie I. Teodoropulos – „Crâmpeie de viaţă”, Schitul românesc Lacu, Sf. Munte Athos, 2000, p. 155, 157).Părintele Cleopa spune că cel mai mare păcat al creştinilor căsătoriţi este avortul şi că femeia care moare la naştere este martiră.

„Ar trebui mai bine să nu se însoare cel care nu doreşte să facă copii, decât să ajungă ucigaş de copii din pricina neînfrânării poftei”(Sf. Clement Alexandrinul).

Constituţia trebuie să garanteze protecţie legală tuturor fiinţelor umane de la începutul vieţii (din momentul concepţiei) până la moartea naturală.

Dreptul la viaţă este dreptul suprem şi fundamental al unei persoane. În situaţia avorturilor la cerere, asistăm la o gravă discriminare asupra persoanelor născute şi nenăscute.

Ce trebuie să fac? Mă implic în lupta pentru viaţă: „Nimic nu-mi poate aduce o mulţumire mai mare decât credinţa că datoria mea este să contribui, pe măsura puterilor mele la scăderea nivelului de ignoranţă, de degradare şi de mizerie de pe faţa acestui pământ minunat”(George Eliot, 1819-1880).

Mă informez şi spun şi altora: familiei, rudelor, prietenilor, vecinilor, colegilor, adevărul despre avort, consecinţele şi riscurile sale asupra sănătăţii fizice şi psihice ale mamei. „Adevărul vă va face liberi” (Ioan 8,32). „Şi mai presus de toate: să mărturiseşti adevărul”(William Shakespeare, 1546-1616).

„Să facem ceea ce trebuie făcut în ciuda consecinţelor, în ciuda obstacolelor şi pericolelor şi presiunilor, în asta constă moralitatea” (John F. Kennedy, 1917-1963).

Făcând parte din Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, cred că această nobilă datorie cade şi pe umerii noştri, mai ales că dorim să ajutăm la schimbarea pozitivă a societăţii noastre româneşti de astăzi şi de mâine.

Proiectul „Dreptul la viaţă” a fost înfiinţat în 2006. Ne propunem să-i informăm pe tineri cu tot ce este necesar pentru a-i determina să nu ajungă în situaţia de a face avort şi să găsim soluţii cât mai eficiente în acest scop. Vizăm şi femeile care deja au avortat, oferindu-le posibilitatea să-şi refacă sănătatea fizică şi psihică şi să nu mai repete experienţa avortului. Colaborăm cu Părintele Dănuţ Damaschin de la Biserica „Naşterea Domnului” din incinta Maternităţii „Cuza-Vodă”, cu Asociaţia „Primul Pas” şi cu Fundaţia „Solidaritate şi speranţă” şi cu Centrul de formare şi consiliere „Sfinţii Arhangheli Milail şi Gavriil”. Activităţile noastre constau în: rugăciuni la Biserica „Naşterea Domnului” şi Acatistul Sf. Stelian la Capela Facultăţii de Teologie, difuzare de pliante şi broşuri, discuţii cu tinerii în căminele studenţeşti, împărţit pliante în cutiile poştale din Iaşi, campanii de informare în şcoli, conferinţe cu tema „Dragoste şi responsabilitate”, Programul „Floarea Vieţii”, Programul „1 Iunie - Ziua Copilului născut şi nenăscut”, ş.a.

În 2009, dorim să reluăm aceste activităţi, să facem campanii de informare şi să distribuim un număr de 10.000 de C.D-uri şi broşuri cu informaţii despre avort şi contracepţie (cauze, riscuri, consecinţe, soluţii) în cât mai multe şcoli din Iaşi. În acest scop cerem ajutorul tuturor celor care pot sprijini în vreun fel această acţiune.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu la toată lucrarea cea bună, adusă în sprijinul mamelor şi al copiilor care sunt în pericol de a fi avortaţi.

[Bogdan Alexandru Popescu - coordonator in perioada 2007-2011]

Când vei cugeta la cele veșnice dacă nu azi?

2011-09-13T20:07:00.001+03:00

Ce inseamna Liturghia? (I)

2011-09-11T17:00:00.000+03:00

Sfânta Liturghie - Taina Tainelor

[Pr. Florin Botezan]

Creştinismul este viaţă

Creştinismul nu este oideologie, un sistem de idei la care putem sau nu să aderăm, ci viaţă, viaţacea adevărată în comuniune cu izvorul vieţii, Dumnezeu, pe care omul apierdut-o datorită păcatului originar. Prin întruparea, moartea, învierea şiînălţarea Sa la cer Mântuitorul Iisus Hristos a restaurat firea umană şi ne-aeliberat de sub stăpânirea păcatului şi a mortii dăruindu-ne viaţa vesnică aÎmpărătiei cerurilor. Fiecare dintre noi am primit acest dar al vieţii vesniceîn botezul nostru când "ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez,pentru ca, precum Hristos a înviat din morti prin slava Tatălui aşa să umblămşi noi întru înnoirea vieţii"(Rom. 6, 4).

Slujbele Bisericiireprezintă împărtăşirea concretă de viaţa cea nouă în Hristos

Biserica este Împărătia luiDumnezeu pe pământ iar slujbele reprezintă intrarea noastră în aceastăÎmpărătie, trăirea şi împărtăşirea concretă de viaţa cea nouă în Hristos, dedreptatea, pacea şi bucuria în Duhul Sfânt ce caracterizează Împărătia luiDumnezeu (Rom. 14, 17). Cultul Bisericii ne poartă în lumea prezentei directe alui Dumnezeu făcându-ne părtasi bucuriei învierii. Creştinismul este, pentruaceasta, o religie liturgică, o religie în care pe primul plan este cultul,trăirea liturgică a vieţii celei noi în comuniune cu Dumnezeu. Biserica este,în primul rând, o comunitate rugătoare, slăvitoare. Înţelegem astfel de ceBiserica noastră se numeşte ortodoxă: este Biserica ce aduce dreaptă slăvire(orthos - doxa) lui Dumnezeu şi, ca urmare, are credinta dreaptă fiind Bisericacea adevărată.

Sfânta Liturghie -unirea tuturor în Biserică şi intrarea Bisericii în Împărăsia lui Dumnezeu

Centrul cultului ortodoxeste Sfânta Liturghie, slujba în care se realizează, prin excelentă, intrareanoastră în Împărătie, mai precis unirea tuturor în Biserică şi intrareaBisericii în Împărătia lui Dumnezeu. Toate celelalte slujbe sunt o pregătirepentru Liturghie şi îsi găsesc împlinirea în ea. Sfântul Dionisie Areopagitulnumeşte Sfânta Liturghie Taina Tainelor deoarece ea încununează tot ceea ce s-adat prin celelalte slujbe şi uneste cel mai deplin pe fiecare credincios şi petoţi în Dumnezeul cel Unul şi infinit în iubire desăvârsind comuniunea cuDumnezeu.

Taina mântuirii şiTainele Bisericii

Astăzi vorbind despre Tainăavem tendinta de a ne gândi numai la cele Sapte Taine sau sacramente aleBisericii (Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Cununia, Hirotonia,Maslul). Dar până în secolul al XIII-lea Biserica Ortodoxă nu a fixat precisnumărul Tainelor, Părinţii preferând să se refere la Taina mântuirii în sensgeneral şi la aspectele acesteia, la Taina unică a Bisericii în care DumnezeuÎsi împărtăseste viaţa Sa dumnezeiască omenirii, răscumpărând omul din păcat şidin moarte şi revărsând asupra omului slava nemuririi. Această Taină seconcretizează în lucrările specifice ale Bisericii în care Hristos însusi seoferă şi se împărtăseste printr-un ritual de sfinţire săvârsit de slujitoriibisericesti în şi prin puterea Duhului Sfânt.

Sfânta Liturghie esteTaina Tainelor

Punctul culminant alacestor lucrări este Sfânta Liturghie, Taina Tainelor, Taina actualizăriilucrării mântuitoare a lui Hristos şi a unirii depline cu El, Taina împliniriiBisericii ca Trup al lui Hristos şi a intrării ei în Împărătia lui Dumnezeu. LaSfânta Liturghie Duhul Sfânt introduce realitatea eshatologică a Împărătiei înistorie schimbând istoricitatea liniară în prezentă. Trecutul şi viitorul suntastfel unite într-o realitate unică şi indivizibilă realizându-se o sinteză aistoricului şi eshatologicului.

Sfânta Liturghie - Taina lui Hristos

Sfânta Liturghie este o anamneză, o pomenire a faptelor mântuitoare ale luiDumnezeu începând de la creatie şi, în primul rând, a lucrării mântuitoare alui Hristos. Dar aceastăpomenire nu este o simplă comemorare ci o actualizare a evenimentelor. ÎnLiturghie are loc o epifanie şi dezvăluire crescândă a prezentei lui HristosCel Întrupat, Răstignit, Înviat şi Înăltat dar şi ca Cel va să vină. Liturghiaeste "Evanghelia mereu actualizată".

Sfânta Liturghie - TainaBisericii

În Liturghie Hristos eprezent în mijlocul Bisericii Sale, a adunării credincioşilor. Nu îl întâlnimca insi singuratici ci ca mădulare ale trupului Său adunate laolaltă sporindneîncetat comuniunea cu El şi între noi printr-un urcusspiritual conţinuu al nostruspre trepte tot mai înalte de comuniune duhovnicească cu Hristos şi, înHristos, cu Sfânta Treime. În Liturghie Biserica primeste darul unitătii"de sus", în Hristos, împlinindu-se ca Trup al lui Hristos. Fiecarecomunitate locală realizează astfel şi revelează Biserica întreagă, evenimentulnoului mod de viată care constituie mântuirea, participarea omului la viaţavesnică. În acelasi timp Liturghia este slujită în comuniune cu întreagaBiserică universală şi în numele întregii Biserici pomenindu-se atât cei aflatideparte cât şi cei adormiti ca mădulare ale aceluiasi Trup al lui Hristos,realizându-se astfel o unitate în timp şi spatiu.

Fiecare credincios trebuie săînteleagă Sfânta Liturghie

Viata creştină autentică nu poatefi concepută în afara Sfintei Liturghii care ocupă locul central în Biserică şiîn viaţa oricărui creştin care îsi ia în serios demnitatea de mădular alTrupului lui Hristos. Dar pentru a putea participa deplin la Liturghie şi nunumai a asista este foarte important ca fiecare credincios să înteleagăsemnificatia ei. Ca urmare, în cadrul acestei rubrici vă vom oferi o explicaresistematică a acestei slujbe esenţiale a Bisericii care este Sfânta Liturghie.