Semnificatia Proscomidiei (I)
Proscomidia, constând în pregătirea darurilor pentru jertfa euharistică,
este o necesitate practică. Dar ea are şi o profundă semnificatie pe care vom
încerca să o deslusim în cele ce urmează.
Unirea jertfelor individuale în jertfa Bisericii care este împărtăsire
din jertfa lui Hristos
Aducerea darului de pâine şi vin la altar de către fiecare credincios este
primul act al participării efective la slujbă şi, în acelasi timp, una din
conditiile împlinirii depline a caracterului de împreună slujire a clerului şi
a credincioşilor la Sfânta Liturghie. Darul adus la altar este o jertfă a
iubirii prin care credinciosul se dăruieste pe sine însusi şi întreaga creatie
lui Dumnezeu. Pe de altă parte, Sfânta Liturghie este slujba în care Biserica
aduce jertfa iubirii şi a unitătii. "Dar jertfa aceasta, care ne este dată
şi poruncită nouă a o aduce şi în aducerea căreia Biserica se împlineşte pe
sine ca fiind viaţa lui Hristos în noi şi a noastră în El, nu este
"alta" fată de aceea unică, atotcuprinzătoare şi care nu se repetă pe
care Hristos a adus-o o singură dată (Evr 9,28)" .
Semnificatia principală a Proscomidiei constă tocmai în unirea jertfelor
individuale ale credincioşilor, concretizate în darurile de pâine şi vin, în
jertfa Bisericii şi recunoasterea acestei jertfe ca fiind împărtăsire din
jertfa lui Hristos.
Întreaga iconomie a
mântuirii este transpusă condensat şi tainic
Dezvoltarea, în decursul
timpului, a sensurilor simbolice ale Proscomidiei a făcut ca întreaga iconomie
a mântuirii să fie transpusă condensat şi tainic în ritualul ei: Întruparea
Mântuitorului şi Jertfa Lui, proorocită încă din Vechiul Testament, care se
împlineşte în Înviere aducând astfel Răscumpărarea neamului omenesc rezidit în
Hristos şi unit în Trupul Lui - Biserica. Hristos ni se descoperă în mijlocul
Bisericii în stare de jertfă şi, în acelasi timp, ca "hrană a toată
lumea" adică dăruire din iubire spre împărtăsire. El este dăruirea de sine
deplină făcută totodată Tatălui şi nouă. Hristos ne uneste în Biserică făcându-ne
părtasi jertfei Sale pentru că El este "Cel ce aduce şi Cel ce se
aduce" arhiereul şi jertfa noastră desăvârsită.
Întrupare, Jertfă şi
Răscumpărare
Mântuirea noastră s-a
realizat prin jertfa lui Hristos care "în opera Sa răscumpărătoare ne
recapitulează, ne readună mai întâi în Sine, începând din întrupare, ne
sfinteste firea, coborând în adâncimile ei până la extrema chenoză în iad, şi,
astfel recapitulati şi sfinţiti în El, se oferă şi ne oferă Tatălui ca jertfă
şi omagiu suprem, primind prin El şi pentru noi o nouă consacrare a făpturii
noastre: învierea". Actele fundamentale ale operei răscumpărătoare a lui
Hristos sunt Întruparea, asumarea firii umane, şi Jertfa legată indisolubil de
Înviere.
Ritualul Proscomidiei este
o aducere-aminte a acestor acte prin simbolismul Nasterii şi Jertfei
Mântuitorului pe care îl cuprinde.
Simbolismul Jertfei
Mântuitorului
Tema centrală a
Proscomidiei este jertfa unică, atotcuprinzătoare şi mântuitoare a lui Hristos
în care este cuprinsă întreaga Biserică. Încă de la începutul Proscomidiei
preotul rosteste troparul Vinerei Mari şi însemnează cu semnul Sfintei Cruci
prescura din care va fi tăiat agnetul. Pomenirea lui Hristos o facem astfel
amintind jertfa lui răscumpărătoare de pe cruce care ne-a adus nemurirea.
Versetele din proorocia lui
Isaia (Is. 3,7-8) rostite de preot în timpul tăierii agnetului arată că jertfa
Mântuitorului împlineşte proorociile Vechiului Testament despre venirea lui
Hristos. Aceste versete ne pun în fată imaginea Mielului lui Dumnezeu "Cel
ce ridică păcatul lumii" jertfindu-se de bunăvoie "pentru viaţa şi
mântuirea lumii". "Aceasta e măretia uluitoare a lui Dumnezeu
descoperită în Hristos: Dumnezeu se face Miel de jertfă fără să se plângă, Miel
care-si stăpâneste durerea cu puterea blândetei capabilă să îmblânzească pe
oamenii ispititi la ceartă, la ură, la proteste şi la plâns".
Întelepciunea judecătii Sale înalte S-a arătat în smerenia Lui iar neamul Lui
este necunoscut pentru că, fiind Dumnezeu, este mai presus de cuvânt, iar în El
e cuprins întregul lui neam ceresc şi omenesc.
Tăind crucis agnetul,
preotul întipăreste crucea în pâine arătând felul mortii Mântuitorului ,
scotând astfel în evidentă starea de jertfă a Mielului lui Dumnezeu înjunghiat
de la întemeierea lumii (Apoc. 13,8). Din coasta Mântuitorului împuns cu suliţa
pe cruce a curs preascumpul lui sânge şi apa preacurată care vor da viată lumii
prin spălarea de păcate cu baia Botezului şi adăparea noastră cu băutura
nemuririi . De aceea preotul repetă descrierea acestui eveniment aşa cum este
relatat de Sfântul Evanghelist Ioan (In. 19, 34-35) şi toarnă vin şi apă în
Sfântul Potir. Amestecarea vinului cu apa simbolizează unirea Domnului cu
credincioşii şi, în acelasi timp, unirea ipostatică a celor două naturi în
persoana Mântuitorului .
Comentariile bizantine ale
Sfintei Liturghii extind simbolismul jertfei la obiectele folosite: Sfântul
Disc închipuie năsălia pe care a fost asezat Trupul Domnului după coborârea de
pe cruce; copia - sulita cu care a fost împunsă coasta Mântuitorului etc. În
acelasi timp proscomidiarul închipuie locul răstignirii.
Simbolismul Nasterii Domnului
Hristos, Mielul lui Dumnezeu înjunghiat de la întemeierea lumii (Apoc. 13,8)
S-a întrupat pentru a se jertfi pentru noi după cum El însusi arată că a venit
"să slujească şi să-Si dea viaţa răscumpărare pentru multi" (Mt.
20,28). Aşa dar Crucea este implicată de Întrupare. Sfinti Părinti ca Sfântul
Irineu (sec. II) şi Sfântul Efrem Sirul (sec. IV) văd, încă din primele secole, implicarea jertfei lui Hristos în Nasterea
Lui. Privindu-L pe Hristos în întregimea Persoanei Sale realizate ca om, actele
trecutului se concentrează în El înghitind distantele temporale. Pentru aceasta
Proscomidiei i se aplică şi un simbolism al Nasterii Domnului: prescura din
care este tăiat agnetul o închipuie pe Maica Domnului şi, prin ea, pârga
frământăturii firii umane, iar scoaterea agnetului simbolizează nasterea
Mântuitorului arătând astfel că Hristos s-a făcut om desăvârsit luând firea
umană în afară de păcat.
Ca şi în cazul jertfei,
comentariile liturgice bizantine atribuie o încărcătură simbolică legată de
Nasterea Mântuitorului, proscomidiarului şi obiectelor folosite. Astfel
proscomidiarul închipuie Bethleemul - locul nasterii, Sfântul Disc - ieslea,
steluta - steaua care s-a arătat magilor etc.
Proprezenta lui Hristos în
Cinstitele Daruri
Desi Cinstitele Daruri nu se
prefac la Proscomidie în Trupul şi Sângele Domnului, totusi putem vorbi încă de
acum de o anumită proprezentă a lui Hristos cel jertfit în ele, o prezentă
printr-o anumită lucrare specială a Lui provocată de gândirea preotului la El
în timpul ritualurilor care transpun iconomia mântuirii.
[Pr. Florin Botezan]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu