Cred într-Unul Dumnezeu...

Cred într-Unul Dumnezeu...         

        Crezul începe cu afirmarea unitatii de fiinta a Sfintei Treimi şi continua cu prezentarea însusirilor Persoanelor dumnezeiesti caci Dumnezeu este Unul în fiinta dar întreit în persoane, Tatal Atottiitorul, Facatorul Cerului şi al pamântului, vazutelor tuturor, şi nevazutelor. 

           Cei 318 Sfinti Parinti de la Niceea care au compus Crezul vostru, al tuturor celor ce purtati imaginea lui Dumnezeu în sine, care sunteti alesi, l-au numit mai întâi pe Dumnezeu "Tata", apoi "Atotputernic" şi "Facator". Ei au facut aceasta fiind luminati de catre Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Si au facut-o în primul rând deoarece Cel Preaînalt este Tatal lui Hristos: Domnul dinaintea timpului şi a crearii lumii. În al doilea rând, deoarece Fiul întrupat al lui Dumnezeu a adus ca prim dar oamenilor „acelora care Îl urmeaza”, adoptia; adica dreptul de a-L numi pe Tatal Sau, Tata al lor. Tatal nostru! „Fericirea voastra consta şi în faptul ca Tatal vostru cel ceresc este şi Atotputernic şi Facator” al tuturor celor vazute şi nevazute. 

Si întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut, carele din Tatal s-a nascut mai înainte de toţi vecii. Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin carele toate s-au facut.

 

        Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, de o fiinta cu Tatal. Nasterea din veci a Fiului din Tatal este mai presus de puterea noastra de înţelegere. O putem asemana cu nasterea luminii din lumina caci „Dumnezeu este lumina şi nici un întuneric nu este întru El” (I Ioan 1, 5). Sfintii Parinti au folosit patru expresii pentru a arata legatura dintre Hristos şi Tatal: „Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat”, „nascut” şi „de o fiinta cu Tatal”. Prin alte doua expresii se arata legatura între Hristos şi creatie: „nu facut” şi „prin care toate s-au facut”. Hristos nu face parte din creatie, „toate prin El s-au facut; şi fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut”(Ioan 1, 3). 

 

Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastra mântuire, S-a pogorât din ceruri, şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi s-a facut om. Si s-a rastignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat, şi a patimit, şi s-a îngropat. Si a înviat a treia zi, dupa Scripturi; Si s-a suit la ceruri, şi sade de-a dreapta Tatalui. Si iarasi va sa vina cu Slava sa judece viii şi mortii, a caruia Împaratie nu va avea sfârsit.

 

        Opera mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu este prezentata în etapele ei principale: asumarea firii omenesti prin întrupare în istorie, patimirea, moartea, învierea, înaltarea la ceruri şi a doua venire. 

Si întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţa Facatorul, Carele din Tatal purcede, cela ce împreuna cu Tatal şi cu Fiul este închinat şi slavit, Carele au grait prin proroci. 

        

        Duhul Sfânt este a treia Persoana a Sfintei Treimi, Datatorul de viaţa.

Daca Fiul îsi ia fiinta din Tatal prin nastere, Duhul Sfânt si-o ia prin purcedere din Tatal. Catolicii au adaugat în Crez afirmatia ca Duhul purcede şi de la Fiul (Filioque). Dar Biserica Ortodoxa pastreaza Crezul în formula originara care reflecta învatatura Sfintei Scripturi şi a Sfintei Traditii potrivit careia Duhul purcede numai de la Tatal iar Fiul îl trimite în lume: Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine (Ioan 15, 26). 

Întru una, sfânta, soborniceasca şi apostoleasca Biserica.

        Sunt enumerate însusirile Bisericii. Biserica fiind Trupul lui Hristos este una pentru ca Hristos nu poate avea mai multe Trupuri. Este sfânta pentru ca Duhul Sfânt împlineşte în ea sfintenia lui Hristos sfintindu-i pe membri ei. Este soborniceasca sau universala pentru ca este destinata sa cuprinda toate popoarele, de peste tot şi de totdeauna şi pentru ca este o comuniune de iubire. Este apostoleasca pentru ca pastreaza învatatura Domnului aşa cum a comunicat-o apostolilor şi are succesiunea apostolica a ierarhiei prin hirotonie.

Marturisesc un Botez întru iertarea pacatelor.

        Botezul este Taina prin care primim mântuirea lucrata de Hristos, murind şi înviind împreuna cu El, este Taina prin intram în Biserica şi dobândim iertarea pacatelor. Fiecare om poate fi botezat o singura data dupa cuvântul Sfântului Pavel: un Domn, o credinta, un Botez (Efes. 4, 5).

Astept învierea mortilor. Si viaţa veacului ce va sa fie. Amin.

        

        Nadejdea în învierea mortilor sta în centrul credintei noastre. Hristos a venit pentru ca sa ne daruiasca viaţa vesnica. El ne-a încredintat de învierea mortilor prin învierile savârsite de el şi mai ales prin propria Sa înviere. Daca se propovaduieste ca Hristos a înviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este înviere a mortilor? Daca nu este înviere a mortilor, nici Hristos n-a înviat. Si daca Hristos n-a înviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica este şi credinta voastra. Iar daca nadajduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii. Dar acum Hristos a înviat din morti, fiind începatura (a învierii) celor adormiti. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea mortilor. Caci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia (I Cor. 15, 12-22). 

Crezul trebuie rostit în comun de întreaga comunitate

 

        Rostirea Crezului are asadar o importanta deosebita: este o expresie a unitatii de credinta, o dovada a ortodoxiei credintei şi, prin aceasta, o pregatire pentru împartasire; o multumire pentru mântuire şi o reînnoire a fagaduintei facute la Botez de a ne uni cu Hristos şi a crede Lui; o proclamare a credintei pentru cei nestiutori; o marturisire a iubirii lui Dumnezeu pentru noi şi a dragostei noastre fata de El şi între noi. Având în vedere toate acestea, atât din punct de vedere liturgic cât şi pastoral, se impune rostirea în comun a acestuia de catre întreaga comunitate. Astfel ne aratam în mod concret unitatea în credinta şi, pe de alta parte, fiecare credincios va ajunge sa învete Crezul. 

Clatinarea Sfântului Aer simbolizeaza darul desavârsit şi bogat al Sfântului Duh

 

        În timpul rostirii Crezului preotul clatina Sfântul Aer deasupra Sfintelor Vase pâna la cuvintele si a înviat a treia zi, dupa Scripturi dupa care îl împacheteaza, Cinstitele Daruri ramânând în conţinuare descoperite. Este o practica atestata de patriarhul (monofizit) Sever al Antiohiei (+ 538) care ne transmite interpretarea veche potrivit careia aceasta clatinare aminteste de viziunea Sfântului Petru (Fapt. Ap. 11, 5-10) şi simbolizeaza darul desavârsit şi bogat al Sfântului Duh care i s-a descoperit lui Petru ca va cuprinde şi neamurile şi care se va pogorî peste darurile puse înainte prefacându-le în Trupul şi Sângele Domnului.