Ce inseamna Liturghia? (III)

Adunarea în Biserică

Aducerea darurilor

  

        Buna cuviintă ne îndeamnă ca, atunci când mergem la cineva, să nu ne ducem cu mâna goală ci cu un dar. Darul, când este făcut cu inima curată, ne reprezintă, poartă în el ceva din noi, şi ne ajută să ne deschidem către cel căruia îl dăruim. Primind în schimbul unui dar un alt dar, făcut cu aceeasi sinceritate, se realizează cu adevărat comuniunea dintre cei care dăruiesc. 

Darurile noastre la Sfânta Liturghie sunt pâinea şi vinul

        Sfânta Liturghie reprezintă întâlnirea noastră cu Dumnezeu. De aceea este firesc ca, adunându-ne în Biserică, să-I aducem lui Dumnezeu darurile noastre pentru ca, apoi, în cadrul Sfintei Liturghii, să primim, la rândul nostru, de la Dumnezeu o multime de daruri, culminând cu însusi Trupul şi Sângele Lui, şi să intrăm astfel în comuniune deplină cu El. Darurile noastre la Sfânta Liturghie sunt pâinea şi vinul, după cum ne-a învătat însusi Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taină (Matei 26, 26-29).

Pâinea şi vinul ne simbolizează viaţa

        Pâinea şi vinul au o semnificatie adâncă. Ele sunt alimente esenţiale, proprii omului. Sunt proprii omului deoarece nu sunt luate ca atare din natură, ci obţinerea lor necesită un efort special de prelucrare. Sunt alimente esenţiale pentru că ne întretin şi ne bucură viaţa biologică şi, de aceea, ca imagine a întregii hrane, ne şi simbolizează viaţa . Aşa dar, aducând pâine şi vin la Sfânta Liturghie noi aducem şi îi dăruim lui Dumnezeu propria noastră viată, ne dăruim pe noi însine şi aceasta este cel mai pretios dar pe care-l putem face. "Vrei să afli, spune Fericitul Augustin, ce anume ai putea să oferi lui Dumnezeu pentru tine? : oferă-te pe tine însuti. Căci ce cere de la tine Domnul dacă nu pe tine însuti? Pentru că în toată creatia de pe pământ n-a făcut nimic mai bun decât pe tine" . Sfântul Nicolae Cabasila subliniază că viaţa noastră este cel mai potrivit dar pe care-l putem face la Sfânta Liturghie, pentru că darul ce-l primim în schimb este tot viată. Îi dăm lui Hristos pâinea şi vinul menite să se prefacă în trupul nostru pământesc ca să ne întoarcă pâinea şi vinul prefăcute în Trupul şi Sângele Lui. În schimbul vieţii vremelnice noi dobândim viaţa vesnică, însusi Trupul şi Sângele Mântuitorului . 

Prin actul nostru de dăruire recunoastem că viaţa cea adevărată este la Dumnezeu.

 

        Pâinea, ca imagine a întregii hrane, nu are viată în sine, pentru că Dumnezeu, şi nu caloriile, este principiul vieţii. In lumea căzută diavolul a reuşit însă să acrediteze ideea că omul trăieste numai cu pâine "făcând această minciună un adevăr de la sine înteles care nu mai poate fi pus în discutie, fundamentul întregii noastre viziuni asupra lumii, al stiintei. medicinii şi poate chiar al religiei" . Aceasta este, de altfel, prima dintre ispitele pe care diavolul o adresează lui Iisus, în pustiu (Mc. 4,3, Lc. 4,3). Dar Mântuitorul dărâmă această amăgire a diavolului încă de la începutul propovăduirii Sale, arătând că: " Nu numai cu pâine va trăi omul ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu " (Mt. 4,4; Lc. 4,4). Iar Cuvântul lui Dumnezeu este Logosul divin, Fiul lui Dumnezeu. Hrana în sine este moartă şi pentru cine crede că aceasta este sursa vieţii şi o primeste separat de Dumnezeu, mâncarea este de fapt o comuniune cu moartea. 

        Aşa dar, Dumnezeu este sursa vieţii şi, de aceea, pâinea cea adevărată "care se pogoară din cer şi dă viată lumii" (In 6,33) este însusi Hristos. El Însusi se numeşte pe sine "Pâinea vieţii" (In 6,35) pentru că este Cel ce ne tine în viată şi ne dăruieste viaţa cea adevărată. " Dumnezeu ne-a dat viaţa vesnică şi această viată este în Fiul Său" (I In V,11). Rugăciunea punerii înainte din rânduiala Proscomidiei exprimă acelasi adevăr când îl numeşte pe Hristos: "pâinea cea cerească, hrana a toată lumea". Pâinea firească este, de fapt, numai o imagine a Pâinii Vietii, a lui Hristos care este hrana cea adevărată ce ne tine în viată. Dependenta noastră de pâinea firească ne descoperă faptul că nu avem viaţa prin noi însine, ci o primim din afară, ajutându-ne astfel să ne înţelegem propria conditie. Si dacă, aşa cum am arătat, diavolul încearcă să ne facă să credem că pâinea firească este cea care ne dă viaţă, Hristos ne descoperă că Pâinea Vietii este El Însusi. Chiar mai mult "El de aceea S-a întrupat ca să ni se dea ca pâine cerească prin Trupul Său, ca pâine văzută, mijlocitoare a celei nevăzute ". 

Pâinea şi vinul reprezintă întreaga creatie

        Pâinea şi vinul aduse la Sfânta Liturghie reprezintă, în acelasi timp, întreaga creatie pe care omul a primit-o de la Dumnezeu în dar ca "hrană" ce îi asigură subzistenta trupească şi pe care I-o întoarce lui Dumnezeu, cu multumire, după o lucrare de împlinire a omului prin aceste elemente şi asupra lor . Omul îsi împlineşte astfel demnitatea sa originară de preot al creatiei. "Definitia principală, fundamentală, a omului este aceea de preot. El stă în centrul lumii şi o uneste în actul său de binecuvântare a lui Dumnezeu. Si împlinind lumea cu această euharistie el îsi transformă viaţa pe care a primit-o de la lume în viată în Dumnezeu, în comuniune cu El" . Păcătuind, omul a încetat să-si îndeplinească această menire închizându-se în lume şi îndepărtându-se de Dumnezeu, Hristos a restaurat firea umană şi, implicit viaţa euharistică pe care omul este chemat să o trăiască. În Hristos creaţia redevine un mijloc de comuniune cu Dumnezeu prin primirea ei de la Dumnezeu şi prin oferirea ei lui Dumnezeu sub forma darurilor de pâine şi vin care înglobează şi "sudoarea" omului, activitatea lui transformatoare asupra creatiei. Această oferire se face în Hristos, în cadrul Sfintei Liturghii, pentru că Hristos, prin jertfa sa, a oferit lui Dumnezeu tot ce se putea oferi . 

Pâinea şi vinul sunt un simbol al unirii credincioşilor în Biserică

 

        Sfânta Liturghie este slujba în care credincioşii se afirmă ca persoane unite în Biserică. Ca urmare darurile de pâine şi vin au şi o semnificatie eclesială. Atât pâinea cât şi vinul, fiind rezultatul unirii boabelor de grâu măcinate, respectiv al boabelor de struguri stoarse, sunt un simbol al unirii credincioşilor în Biserică. Acest aspect este scos în evidenţă de rugăciunea euharistică cuprinsă într-una din primele scrieri creştine Didahia celor 12 Apostoli (anii 50-70 d.Hr.): "După cum această pâine frântă era împrăstiată pe munti şi fiind adunată a ajuns una, tot aşa să se adune Biserica Ta de la marginile lumii în Împărătia Ta" . Sfântul Ioan Gură de Aur comentează în acelasi sens: "După cum pâinea, desi alcătuită din multe boabe, este, totusi, astfel unită încât boabele (de grâu) nu apar niciodată, ci, cu toate că sunt ele însele, deosebirea dintre ele nu se vede din cauza unirii lor, tot aşa ne unim şi noi unii cu altii şi toţi cu Hristos". Pâinea şi vinul fiind deci un simbol al Bisericii, aducerea lor la Sfânta Liturghie reprezintă, în acelasi timp, o jertfă adusă de Biserică şi o jertfire a Bisericii însăsi. 

Să revenim la practica normală

 

        Am încercat să surprindem în cele de mai sus semnificatia darurilor şi a oferirii lor în cadrul Sfintei Liturghii. Aducerea lor la altar de către fiecare credincios reprezintă primul act al participării efective a fiecăruia la Sfânta Liturghie. Acest lucru era foarte bine înteles şi împlinit de primii creştini. "In constiinta, în trăirea şi practica Bisericii primare, jertfa euharistică se aducea nu numai din partea tuturor şi pentru toţi ci se aducea de către toţi şi, deci, baza şi conditia ei este aducerea de către fiecare a darului său, a jertfei sale" . De aceea cei lipsiti de orice mijloace aduceau apă pentru a putea participa şi ei la această jertfă. Pe de altă parte, darurile celor opriti de la Împărtăsanie pentru păcate grave nu erau primite.

În zilele noastre, din păcate, această constiintă s-a estompat. S-a răspândit în schimb obiceiul aducerii darurilor doar în situatii deosebite, de multe ori însă cu o perceptie de-a dreptul magică asupra acestui act.

Dar experienta ne dovedeste că revenirea la practica normală, ca fiecare să-si aducă darul său la fiecare Liturghie la care participă, este posibilă. Preotului îi revine un rol esenţial ca, prin predici şi cateheze, să-i ajute pe credincioşi să ajungă la o înţelegere justă a semnificatiei aducerii la altar a darurilor de pâine şi vin şi să-i îndemne conţinuu spre aceasta.

Pr. Florin Botezan